A fost un mare actor de comedie, unic prin stilul lui de a interpreta personajele și prin emoțiile ce le degaja. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie din Bucureşti în 1961, la clasa profesorului Ion Finteşteanu, a studiat la Paris pantomima cu Jacque Lecqoc. Imediat după absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie (IATC) București în 1961, marele actor și regizor de teatru Ion Fintesteanu i-a dat rolul lui Nae Cațavencu în „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.
S-a născut la 12 iulie 1938, Cluj-Napoca.
Reprezenta doar prima din lungul șir de apariții teatrale și cinematografice din cariera de 40 de ani a actorului clujean, ani în care a devenit prieten cu regizorul Ion Popescu Gopo, scriitoarea Nina Cassian, cu compozitorul Cornel Fugaru, dar și coleg de scenă cu Toma Caragiu, Iurie Darie, Puiu Călinescu, Florin Piersic și mulți alți actori.
A jucat la Teatrul Municipal din Turda, la teatrele Barbu Delavrancea, Tandatica şi Odeon din capitală. Printre spectacolele în care a fost distribuit: „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, „Visul unei nopţi de vară”, „Poveste de iarnă” de William Shakespeare, „Școala nevestelor” de Moliere, „Noaptea la Drumul Mare” de Renato Lelli, comedia „Un nasture sau absolutul” de Radu Cosasu, „Woyzeck” de Georg Büchner, „Șapte inși într-o căruță” de Paul Anghel, „Escu” de Tudor Muşatescu, „Războiul” de Goldoni, Vlacea, regele nebun, Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini şi altele.
Pe marele ecran, a debutat în 1966, cu filmul Zodia Fecioarei, apoi a jucat în Faust XX (1966), în rolul lui Mefisto, Un film cu o fată fermecătoare (1967), De trei ori Bucureşti (1967), B.D. în alertă (1971), Păcală (1974), Comedie fantastică (1975), scurt metrajul pentru televiziune Un text cu bucluc (1976), Ediţie specială (1978), Întoarcerea la dragostea dintâi, De ce trag clopotele, Mitica? (1981), Melodii la Costineşti (1982), Concurs (1982), Dueliştii (1984) la televiziune, Rămăşagul (1984), Galax, omul păpuşă (1984), Amadeus , la Tv (1984), Maria şi Mirabella în Tranzistoria (1989)-voce, Escu (1990).
La Teatrul Radiofonic a jucat în „Capul de răţoi” de George Ciprian, „Apostolii” de Liviu Rebreanu, „Jocul Sfântului Nicolae”, „Zadarnicele necazuri de iubire” de W. Shakespeare, „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais, „Pasărea albastră” de Maurice Maeterlinck, etc.
Jorj Voicu a avut parte în ultimii săi ani de viaţă de un tratament nemilos din partea fostei securităţi. Urmărit de câteva zeci de informatori, Jorj şi-a dat seama spre sfârşitul vieţii ca a fost turnat până şi de unii prieteni din anturajul său. Mesagerul de Cluj reconstituie viaţa marelui actor, aşa cum reiese din cele două dosare deschise de Securitate.
Urmărit ani la rând, actorul Jorj Voicu nu şi-a ascuns nici în cele mai critice momente ale vieţii sale părerea sa despre fostul regim comunist şi despre cum acesta ar fi în stare să-l scoată şi pe Burebista „propovăduitor al ideilor partidului”.
Dosarele sale de la Centrul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) scot la iveală o serie de detalii interesante.
„Comportamentul lui era ca şi cum ar fi pe scenă în permanenţă. Ca şi cum avea un rol în viaţa de zi cu zi. Tot timpul se ţinea dintr-o glumă în alta”. Aşa îl descrie fostul subprefect de Cluj, Mircea Jorj, singurul urmaş al actorului Jorj Voicu, pe actorul clujean care a adus zâmbetele pe buzele a milioanelor de romani.
Jorj Voicu a murit pe 12 ianuarie 1991, în Bucureşti, la 53 de ani…
(Sursa: CLV Film)
Corina Enache
