A fost unul dintre liderii generației care a pus bazele folkului românesc, cea din anii ’70. Remarcându-se deopotrivă ca muzician și poet, Vali Sterian a adus contribuții majore în dezvoltarea genurilor folk și folk-rock în România, dar și în realizarea fuziunii între starea și mesajul exprimate de versuri și linia melodică folk-rock. Iubitor de protest și cu un spirit acid, Sterian a reprezentat un segment artistic practic neîntâlnit în întreg peisajul muzicii românești. Pendulând între ironie și cinism, a criticat constant în cântecele sale lipsa de orientare a omului societății contemporane, nedreptatea, subproducțiile muzicale și de critică ale vremii sau ororile determinate de Războiul Rece.
Valeriu Sterian s-a născut la 21 septembrie 1952 în Ştiubei, comuna Râmnicelu, judeţul Buzău.
În timpul liceului a început să studieze pianul şi vioara, dar ulterior s-a simţit atras de baterie. A cântat la tobe în formaţia liceului, „Copiii Florilor”, fondată chiar de el şi cu care a debutat în 1971, tot atunci începând să studieze chitara.
În 1972 s-a mutat la Bucureşti, ca student la Universitate, Facultatea de Psihologie. În duet cu Carmen Marin a câştigat, sub titulatura „Vali şi Carmen”, Premiul pentru Cel mai bun cântec („Nopţi”) în anul ce a a urmat, la a doua ediţie a Festivalului „Primăvara Baladelor”, potrivit site-ului www.foreverfolk.com.
Piesa „Nopţi” a fost ulterior cenzurată şi Vali Sterian o cânta cu refrenul „Vino, mamă, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”. În noiembrie 1973, Carmen Marin se retrage, în locul său venind Carmen Cula, fosta basistă a grupului Catena. Se menţine astfel numele duoului „Vali şi Carmen”. În această formulă, apar cântece precum „Eroilor noştri”, au loc concerte în cluburi studenţeşti şi apariţii la Televiziunea Română. Duetul îşi încetează activitatea şi, începând cu anul 1975, Vali Sterian cântă singur.
În această perioadă, poetul Adrian Păunescu începe organizarea Cenaclului Flacăra. Vali Sterian, împreună cu cei mai importanţi artişti folk şi rock ai momentului (Mircea Florian, Doru Stănculescu, Marcela Saftiuc, Sfinx, Pro Musica), se alătură Cenaclului, contribuind la apariţia şi popularizarea acestuia. Sterian a părăsit Cenaclul la începutul anilor ’80.
În 1975, a fost editat la Electrecord primul său material discografic, intitulat „Muzică folk”. Acesta era un disc single ce conţinea două piese: „Cu iubirea de moşie” şi „Cântec de oameni”, la care a colaborat cu muzicianul Dan Andrei Aldea.
Apare melodia „Amintire cu haiduci”, cea mai cunoscută creaţie a sa alături de „Nopţi”. Această melodie a fost editată pe o culegere folk din anul 1978, la Electrecord, unde Vali Sterian mai apărea cu piesa „Eroilor noştri”.
În 1979 a fost lansat albumul „Antirăzboinica”, cu piesa omonimă pe versuri de Adrian Păunescu, datând din 1974, când a fost ilustrată de o filmare în TVR. Tot în 1979 a fondat Compania de Sunet, din acest moment înregistrând şi cântând sub titulatura Valeriu Sterian şi Compania de Sunet.
În 1982 lansează albumul „Veac XX”, iar pe parcursul anilor ’80, Sterian se îndreaptă către rock (hard, baladă şi progresiv), ieşind treptat din sfera folkului. În 1984, a compus „Axioma copiilor” (pe versurile poetului George Ţărnea), piesă care, prin balansul reggae abordat, se diferenţiază de creaţiile anterioare. În 1985, formula de concert a Companiei de Sunet devine: Vali Sterian (voce, chitară), Adrian Ilie (chitară), Mihai Teleagă (bas), Doru Istudor (tobe), Liviu Mihalcea (clape). De asemenea, 1985 este anul în care sunt compuse piesele „Zori de zi”, „Fericire” şi „Speranţe vii”, ultima aparţinând lui Adrian Ilie, potrivit site-ului www.bestmusic.ro.
Urmează o perioadă plină de spectacole alături de Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă sau Doru Stănculescu. În acelaşi timp, participă la marile festivaluri şi gale rock, alături de cele mai importante nume ale genului: Roşu şi Negru, Iris, Holograf, Voltaj, Compact. Pe perioada sezoanelor estivale concertează pe litoral. În septembrie 1986, Adi Ilie şi Istudor părăsesc Compania de Sunet şi refondează Voltaj.
În 1988, componenţa grupului se schimbă complet. La tobe apare Marius Keseri (actualul toboşar al Direcţiei 5), la chitară vine Cristian Luca, pe post de basist este cooptat Laurenţiu Cristea, iar la instrumentele cu clape – Radu Bacalu şi Lucian Blaga. În această formulă, în 1989 apare cel mai de succes album realizat de Vali Sterian înainte de Revoluţie şi ultimul editat la Electrecord, „Nimic fără oameni”, care conţine cântece noi precum „Te aştept”, „Zbor în amintiri” sau „Sunt vinovat”, dar şi piese mai vechi.
Participă activ la fenomenul Piaţa Universităţii din 1990, implicându-se în evenimentele sociale de atunci şi devenind pentru foarte mulţi un lider de opinie. În 1991, înfiinţează Compania de Sunet S.R.L. şi lansează albumul „Vino, Doamne!”, urmat de „S-a votat Codul penal” (1992), „Evenimentul zilei… şi altele” (1994).
În 1994, reînregistrează în variantă rock „Amintire cu haiduci”, iar în 1995, la insistenţele sale, Mircea Bodolan revine în muzica folk după o pauză de opt ani, timp în care s-a dedicat exclusiv artei teatrale. Cu aportul lui Sterian, Bodolan lansează primul disc de autor, „Rănitul dintre linii”. Începând cu 1996, Sterian şi Mircea Bodolan pun bazele şi participă la creşterea Casei Eliad, care devine în scurt timp principalul loc de întâlnire şi de concerte pentru muzicienii de folk şi nu numai. În paralel, cei doi publică revista „Folk Club Casa Eliad”.
În vara anului 1997, cântă pe scena Sălii Palatului împreună cu celebra Joan Baez. Începând cu acelaşi an, prezintă şi realizează pentru o perioadă, la Televiziunea Română, împreună cu Victor Socaciu, emisiunea folk „Vânare de vânt”, prin care urmărea promovarea tinerilor muzicieni folkişti, conform site-ului www.foreverfolk.com.
În iulie 1998, Sterian lansează albumul „Ruga”, într-o formulă nouă a Companiei de Sunet: Vali Sterian (voce, chitară, percuţie, muzicuţă, pian); Mihai Neniţă (vioară, pian); Dan Pirici (bas); Oliver Sterian (percuţie); Fredy Onofrei (chitară); Gaby Joitoiu (violoncel); Sorin Minghiat (flaut); Mircea Bodolan şi Doru Stănculescu (voci adiţionale). Pe acest disc, care este ultimul din cariera lui Sterian, artistul revine la sunetele acustice şi la muzica folk din primii ani de activitate. Albumul conţine cântece care devin hituri: „Anotimpuri”, „Pariu pe o lacrimă”, „Ruga”, „Viaţă duplicitară”. Ultima componenţă a Companiei de Sunet: Dan Pirici (bas), Oliver Sterian (percuţie), Ilie Vorvoreanu (chitară), mai precizează site-ul www.bestmusic.ro.
La 16 septembrie 2000, Valeriu Sterian moare, cu câteva zile înainte de a împlini 48 de ani, bolnav de cancer.
Fundaţia Culturală Phoenix lansează în 2000 două albume postume: „The Very Best of Valeriu Sterian” şi „Din darul magilor 5 – In memoriam Valeriu Sterian”.
În 2005, a fost organizat primul concert „In memoriam Valeriu Sterian” la Râmnicu Sărat, oraşul natal al artistului. La eveniment au participat George Stanca, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru, Andrei Partoş, Florin Chilian, Zoia Alecu, Emil Constantinescu şi mulţi alţi prieteni ai folkistului. Tot atunci a fost lansat volumul „Pariu pe o lacrimă”, scris de Vasile Ghinea, despre viaţa lui Sterian. Ulterior, seria acestor concerte „In Memoriam” a continuat, fiind susţinute de obicei în 21 septembrie, ziua în care s-a născut artistul.
(Sursa: AGERPRES)
Corina Enache
