La doar 16 ani, Amalia Singuran e considerată viitoare stea a acestui sport. Cu o înălțime de 1,75 m, ea a refuzat deja o ofertă de a deveni fotomodel
Considerată fata cu cel mai lung păr din triatlonul românesc, Amalia Singuran este, la 16 ani, una dintre stelele în devenire ale acestui sport. Provine dintr-o familie în care sportul a fost mereu la rang de cinste și visează la podiumurile marilor competiții internaționale.
A terminat pe locul 8 în Cupa Europeană de junioare de la Izvorani și spune că nimic nu se compară cu întrecerile în care îți reprezinți țara.
„Cursa a fost una foarte bună, m-am antrenat foarte mult cu gândul doar la această participare. Am avut emoții, pentru că a fost o presiune din partea tuturor, mai ales că sunt aici, acasă. Mă simt mândră că reprezint România la această competiție, emoțiile sunt mult mai mari, așteptările sunt mult mai mari” – Amalia Singuran, triatlonistă, România.
Ea știe exact ce înseamnă să reprezinți România de la tatăl ei, Constantin Singuran, multiplu campion național de lupte libere. Legătura dintre ea și părinți este foarte strânsă, ei fiind, de altfel, primii pe care îi sună după o cursă la care nu pot asista.
”Pe mama și pe tata îi sun primii după o cursă. Tatăl meu a fost campion la lupte libere și cred că asta m-a avantajat. Eu nu am vrut niciodată să fac lupte, nici el nu a vrut să mă învețe nimic legat de lupte” – Amalia Singuran, triatlonistă, România.
Desemnată anul trecut cea mai bună cadetă din România, Amalia nu uită emoțiile avute la primul concurs din viața ei. În care, așa cum recunoaște, a plâns toată cursa de înot.
„Prima mea cursă a fost la Tg Mureș și plângeam incontinuu. Aveam ochelarii plini de apă de la plâns, dar am terminat-o cu bine. Mai mult de teamă plângeam, aveam emoțiile foarte mari, apa era foarte rece” – Amalia Singuran, triatlonistă, România.
Îi ia o oră să-și aranjeze părul
Invidiată de toată lumea pentru părul ei lung, Amalia a devenit o adevărată expertă să-l strecoare în timp record în casca de înot.
„Părul trebuie să-l împletesc. De obicei îmi fac două codițe, dar acum nu am avut timp. Îl bag destul de repede în cască” – Amalia Singuran, triatlonistă, România.
Dacă înaintea curselor rezolvă problema destul de repede, spune că atunci când iese în oraș îi ia și o oră să-și aranjeze părul.
„Cam o oră îmi ia, până îl dau cu ulei, până îl usuc. Am început de acum doi ani. L-am avut scurt, până la umeri, și acum l-am lăsat să crească lung. Nu l-am măsurat, dar când eram mică l-am avut mult mai lung de atâta” – Amalia Singuran, triatlonistă, România.
Una dintre cele mai frumoase sportive din România, cu o înălțime de 1,75 m, ea nu avea cum să nu atragă atenția descoperitorilor de talente din lumea modei. Recunoaște că a refuzat, pentru că nu consideră că este de ea acest domeniu.
„Am 1,75 m. O singură dată am primit o ofertă, dar am refuzat. Nu cred, nu e de mine” – Amalia Singuran, triatlonistă, România.
Chiar dacă este asaltată de băieți, Amalia spune că reușește să rămână concentrată pe obiectivele pe care le are. În plus, e deja îndrăgostită. De… bicicleta ei.
„Încerc ca băieții să nu mă distragă de la obiectivele mele, de la focusul meu. Nu am dat nume bicicletei, deși o îndrăgesc foarte tare. De doi ani cred că o am. O să-mi fie greu când va trebui să mă despart de ea, aș vrea una exact la fel dacă se poate” – Amalia Singuran, triatlonistă, România
Are zilnic patru ore de antrenament
De altfel, petrece cu bicicleta o mare parte din timp, pentru că zilnic are patru ore de antrenament. Fiind din Constanța, spune că îi place mai mult să înoate în mare.
„Mă antrenez în jur de 4 ore, am două antrenamente în fiecare zi. În fiecare seară am înot și dimineață am bicicletă sau alergare. Îmi place să înot mai mult în mare, pentru că apa e mai sărată, e mai limpede și e mult mai distractiv pentru că sunt și valuri, mai vezi o meduză, un pește ceva” – Amalia Singuran, triatlonistă, România.
Are un ritual de la care nu se abate înaintea curselor: îi place să stea singură și să vizualizeze cursa în gând.
„Înaintea curselor, de fiecare dată, îmi place să fiu singură, să nu simt stres din partea cuiva. Atunci vizualizez de multe ori cursa, mă gândesc la ce am de făcut, care ar fi momentele cheie și unde sunt locurile din traseu în care aș putea să atac dacă va fi cazul” – Amalia Singuran, triatlonistă, România.
