Dezvoltarea emoțională a elevilor și educarea cu privire la prevenirea abuzului ar trebui să fie o prioritate în fața măsurilor punitive
Unu din zece elevi nu ar vorbi cu nimeni dacă ar observa un caz de abuz, conform unui sondaj desfășurat de World Vision România la începutul acestui an. Planul național pentru combatere a violenței școlare aprobat de Guvern în urmă cu câteva zile menționează faptul că incidentele de violență rămân deseori subraportate din cauza temerii de consecințe, din cauze ce țin de poziția comunității în legătură cu tolerarea formelor de violență sau din cauza lipsei de informații cu privire la modalitățile de raportare sigure pentru copii.
World Vision România reiterează una dintre propunerile principale ale copiilor din Consiliul Consultativ al fundației care adresează problema subraportării: dezvoltarea unei platforme online unde copiii și părinții pot reclama un caz de abuz în școală. Această platformă ar trebui să fie promovată și afișată în toate școlile din România, în mediul online și mass-media. După ce o reclamație este înregistrată în platformă, trebuie să existe un protocol de intervenție și soluționare a problemei semnalizate, din partea Ministerului Educației și Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copiilor, pentru a ajuta victima acelui abuz.
“Este important să existe canale sigure și confidențiale prin care elevii să poată raporta incidentele de violență, fie prin intermediul unui consilier școlar, fie printr-o linie de telefon sau o platformă online anonimă”, a transmis Ștefan, elev în Vaslui și parte din programele desfășurate de World Vision România.
Potrivit unui sondaj referitor la siguranța online derulat de World Vision România printre adolescenți în luna februarie a acestui an, dacă ar observa un caz de abuz, cei mai mulți dintre elevi (peste jumătate) ar vorbi cu profesorul-diriginte, o treime ar vorbi cu colegii apropiați sau cu directorul școlii și un sfert ar vorbi cu părinții. Un procent mai mic (puțin peste 20%) ar vorbi cu un consilier școlar. Mai mult de unu din zece elevi nu ar vorbi cu nimeni. Adolescenţii îşi iau informaţiile despre abuz preponderent din social media (74%), aproape jumătate de la profesori, mai puţin de o treime de la părinţi, un pic peste 14% de la autorităţi, dar mai mult de unu din zece nu se informează.
World Vision România a contribuit la elaborarea Planului national pentru combaterea violenței școlare aprobat de Guvern în urmă cu jumătate de an și a trimis propuneri concrete, care și-au dovedit eficiența în programele fundației. Propunerile Fundației au la bază consultări cu copiii și adolescenții parte din programele educaționate derulate în școli și licee. Propunere transmise de Fundației, pe larg, aici: https://worldvision.ro/2024/03/13/propuneri-pentru-combaterea-abuzului-si-violentei-in-scoli/
Supravegherea video în școli, prin ochii elevilor: Îngrijorări legate de respectarea intimității
Elevii din Consiliul Consultativ al Fundației World Vision România consideră că supravegherea video în școli nu reprezintă o soluție în sine împotriva violenței școlare, având în vedere faptul că “multe dintre cazurile de violență în mediul educational nu se întâmplă pentru că nimeni nu se uită, ci din contră”. De altfel, una dintre principalele probleme identificate de copii cu privire la abuz este aceea că raportarea nu este luată în serios ori crezută.
Cu toate acestea, copiii consideră că această măsură poate fi benefică în anumite situații, pentru a descuraja comportamentele violente și pentru a putea interveni rapid în caz de necesitate. Există însă îngrijorări legate de respectarea intimității elevilor și de potențiala utilizare abuzivă a înregistrărilor. În plus, de multe ori, din cauza infrastructurii precare a școlilor din mediul rural, sălile de clasă sunt folosite drept vestiare, lucru care trebuie remediat dacă vor fi instalate camere de supraveghere.
Consiliul Consultativ al World Vision România: Sănătatea mintală, educarea, prevenția – puncte cheie care ar contribui cu adevărat la combaterea violenței școlare
Prevenirea violenței școlare pleacă de la intervenția timpurie prin identificarea elevilor care provin din medii familiale instabile, prin oferirea suportului integral al instituției de învățământ și al autorităților relevante. Abuzul în familie poate fi în unele cazuri identificat de cadrele didactice, ceea ce reprezintă un pas major în stoparea rădăcinilor violenței școlare.
Asigurarea unui mediu sigur, anti-violență, pornește de la preșcolari și continuă până la finalul învățământului preuniversitar – trebuie avut în vedere faptul că discuțiile cu adolescenți despre bullying și abuz sunt mult mai dificile față de cele cu alte categorii de vârstă.După un abuz, un copil se poate simți neajutorat, neputincios, chiar vinovat. E important ca în viața acestuia să existe adulți de încredere și cel puțin unul dintre ei să se afle la școală, pentru intervenție imediată.
World Vision România, împreună cu Consiliului Consultativ al Copiilor consideră că, planul național de combatere a violenței școlare reprezintă un punct de start bun, dar permite ambiguități:
- Abuzul verbal și psihologic cauzat de profesori nu este clar menționat ca act de violență școlară; sintagma „alte acțiuni care pot provoca traume emoționale și care au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare” nu lămurește granițele violenței de acest tip;
- „Identificarea timpurie a elevilor vulnerabili la acte de violență, precum și a celor cu risc de dezvoltare a comportamentelor agresive, a elevilor cu potențial violent și a cauzelor acestui comportament în vederea includerii acestora în programe de consiliere, dezvoltare personală și a relațiilor cu ceilalți.” reprezintă o soluție vitală, care nu este prioritizată în mod corespunzător, una dintre singurele măsuri care se raportează la cauzele violenței între elevi, însă nu oferă indicații concrete asupra modului în care identificarea elevilor vulnerabili ar urma să aibă loc;
- Programele educaționale care includ educație pentru sănătate mintală, ateliere pentru gestionarea conflictelor și tehnici de comunicare non-violentă, activități extracurriculare care promovează colaborarea și incluziunea între elevi, proiectele de grup, sporturile de echipă și inițiativele de voluntariat pot contribui la crearea unui mediu mai sigur și mai prietenos, doar că este nevoie de finanțare și de specialișți care să se implice in implementarea unor astfel de programe.
În plus, copiii își doresc să dobândească deprinderi sănătoase de gestionare a emoțiilor, pe înțelesul tuturor.
World Vision România reia una dintre propunerile trimise către Ministerul Educației care ar ajuta concret pentru înglobarea aspectelor menționate mai sus: desfășurarea orei de consiliere și dezvoltare personală (dirigenția) în școlile din România și pe parcursul liceului și reconfigurarea structurii manualului, care să se axeze pe nevoile actuale, informații despre abuz și despre identificarea acestuia în situații concrete.
Nu în ultimul rând, considerăm că nici una dintre măsurile Planului national de combatere a abuzului în școli nu va deveni o prioritate, fără un mecanism clar de monitorizarea a acțiunilor implementate și de formare a cadrelor didactice în acest sens. Apreciem acțiunile Ministerului Educației în direcția prevenirii situațiilor de abuz în școli, dar le considerăm mai degrabă orientate spre intervenția post abuz, nu neapărat în sensul prevenirii și a educării pentru prevenirea unor astfel de situații specifice în scoli.
