Cu o franțuzoaică de origine română pe post de tunar și cu selecționerul spaniol al naționalei României pe bancă, Volei Alba Blaj a cucerit cel de-al optulea titlu din istorie. Victoria cu 3-1 la „general” obținută cu CSO Voluntari a consemnat, totodată, și al patrulea event pentru clubul clubului.
Pentru antrenorul spaniol al Blajului, Guillermo Naranjo Hernandez, acest titlu a venit ca o eliberare, pentru că este primul într-o carieră peste un deceniu. El a mai jucat până acum cinci finale, pierzându-le pe toate.
„Mă simt extraordinar. Eu am mai jucat și am pierdut 5 finale până acum. Unele chiar după ce am avut minge de campionat, de două ori mi s-a întâmplat în a cincea partidă, așa că am avut nevoie de asta, am avut nevoie de un titlu de campion. Sunt fericit, dar sunt și mai fericit pentru fete” – Guillermo Naranjo Hernandez, antrenor Volei Alba Blaj.
Până în luna decembrie, spaniolul a antrenat-o pe Galatasaray într-unul dintre cele mai puternice campionate din lume, cel al Turciei. Recunoaște că plecarea din aglomerația din Istanbul și sosirea în atmosfera liniștită din Blaj e ceva de vis.
„Uneori făceam 50 minute până la sală. Numai că 50 minute, având două antrenamente pe zi, însemnau aproape 4 ore pe drum pe zi, în timp ce aici locuiesc literalmente la o stradă de sală. E foarte frumos să mă trezesc un pic mai târziu și să mă bucur de dimineață un pic mai mult” – Guillermo Naranjo Hernandez, antrenor Volei Alba Blaj.
În ceea ce privește faptul că a acceptat propunerea Blajului de a antrena echipa din luna ianuarie, tehnicianul spune că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-a luat în carieră.
„E ceva timp de când eu și domnul primar am vorbit despre asta. Dar, desigur, Blajul a avut mereu antrenori buni, iar eu eram fie sub contract cu Potsdam sau cu Galatasaray. Acum ei mi-au propus postul în momentul în care contractul meu cu Galatasaray s-a încheiat. Cred că a fost decizie foarte bună, pentru că din primul moment m-am simțit foarte binevenit din partea tuturor: a locuitorilor, a celor care vin la meci, pentru că e o atmosferă extraordinară în sală. Cred că am luat o decizie excelentă, nu o regret nici un pic” – Guillermo Naranjo Hernandez, antrenor Volei Alba Blaj.
Selecționer al naționalei României de trei ani, Guillermo Naranjo s-a îndrăgostit încă de atunci de papanași.
„Vă vine să credeți că desertul meu favorit erau papanașii, dar de când am venit aici nu am mai mâncat nici măcar un papanaș. Îmbătrânesc, trebuie să am grijă de dietă” – Guillermo Naranjo Hernandez, antrenor Volei Alba Blaj.
Bucuria cuceririi titlului ține foarte puțin pentru antrenorul spaniol, pentru că deja se gândește la acțiunile lotului național, din luna mai.
„Eu nu sărbătoresc atât de mult victoriile, pentru că acum e timpul să mă gândesc la echipa națională. Avem Golden League și avem o vară bună în față. Avem nevoie de calificarea la Campionatul European, așa că mă odihnesc puțin acum și apoi ne concentrăm pe lotul pentru Golden League” – Guillermo Naranjo Hernandez, antrenor Volei Alba Blaj.
Tatăl lui Amelie Rotar a jucat volei pentru naționala României
Cea mai bună jucătoare a Blajului în acest an are pe jumătate sânge românesc! Amelie Rotar a venit la Volei Alba în ianuarie, de la Roma și este fiica fostului mare jucător român Tudor Rotar și a unei foste internaționale franceze. Ea a reușit 30 de puncte în meciul câștigat luni seară cu 3-1 (17-25, 25-15, 25-22, 25-18) și deja aștepta petrecerea cu fetele.
„Cred că vom bea puțin și ne vom întoarce în Blaj, apoi vom avea cina cu staff-ul și membrii clubului” – Amelie Rotar, jucătoare Volei Alba Blaj.
Ca orice jucătoare, și Rotar are ritualuri înaintea meciurilor. Al ei este unul foarte sănătos: doarme mult.
„Ritualul meu? Dorm mult. Între o oră și jumătate și două ore. Apoi, muzică și asta-i tot” – Amelie Rotar, jucătoare Volei Alba Blaj.
Pentru internaționala franceză, aceasta a fost cea mai lungă perioadă petrecută în România, țara natală a tatălui său.
„Sunt mândră că am jucat aici și că tatăl meu a venit în România să mă vadă jucând și am fost foarte fericită pentru asta. În România am venit doar la un Campionat European U18 în Ploiești, dar niciodată nu am vizitat țara” – Amelie Rotar, jucătoare Volei Alba Blaj.
Chiar dacă nu a vizitat țara, voleibalista a fost impresionată de oamenii de aici.
„Îmi place cu adevărat, îmi plac oamenii, sunt drăguți și buni cu mine, m-au primit la acest club, au fost drăguți de la început, îmi place mult această țară și a însemnat mult pentru mine să joc aici” – Amelie Rotar, jucătoare Volei Alba Blaj.
Sosită la Blaj în ianuarie, Amelie recunoaște că oferta noii campioane a României a venit exact la momentul oportun.
„Ei chiar m-au salvat, pentru că voiam să plec de la Roma. A fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua și sunt foarte recunoscătoare că au avut încredere în mine, sunt recunoscătoare că am trei medalii acum” – Amelie Rotar, jucătoare Volei Alba Blaj.
A avut sufletul împărțit când a jucat contra României
Jucătoare valoroasă, ea a mai fost curtată de echipe din România în trecut. Una dintre formațiile care au dorit-o a fost chiar învinsa din finală, CSO Voluntari.
„În anii trecuți da, știu că Voluntari a fost la un moment dat pe hârtie. Acum, cu tot ce am făcut în acest sezon, știu că a fost cea mai bună decizie” – Amelie Rotar, jucătoare Volei Alba Blaj.
Pe jumătate franțuzoaică, pe jumătate româncă, Amelie s-a aflat într-o situație mai ciudată la Europenele de acum doi ani, când a jucat cu naționala Franței chiar împotriva României.
„E mereu un pic ciudat, pentru că era între cele două țări ale mele. Am încercat să rămân concentrată. Sunt mereu mândră și fericită să joc împotriva celei de-a doua patrii” – Amelie Rotar, jucătoare Volei Alba Blaj.
Ea s are sufletul împărțit între cele două țări și în ceea ce privește mâncarea.
„Îmi plac și cea românească și cea franțuzească, dar parcă îmi lipsește cea franțuzească. Lasagna făcută de mama e cea mai bună din lume” – Amelie Rotar, jucătoare Volei Alba Blaj.
Dinamo a cucerit titlul la volei masculin după 30 de ani
La masculin, titlul a fost cucerit, după 30 de ani, de Dinamo! Al 19-lea titlu din palmaresul clubului a fost obținut după o victorie cu 3-0 la „general” în fața Coronei Brașov, fosta campioană.
„Am facut istorie. Înainte de meci le-am spus băieților că acesta poate fi un meci cât pentru o istorie. Dacă nu credeam, nu ne apăcam de treabă. Am plecat la drum cu gând de medalie și a ieșit titlul” – Bogdan Tănase, antrenor Dinamo.
Unul dintre principalii artizani ai succesului dinamovist a fost Mircea Peța. Născut chiar în Brașov, acesta a ridicat trofeul chiar în orașul său natal!
„E ceva ce nu mi-am imaginat niciodată că se va întâmpla Am început aici cariera mea de sportiv, dar acum am adus o cupă pentru mine, nu pentru acest oraș. Poate voi reuși să fac asta și pentru Brașov într-o zi” – Mircea Peța, jucător Dinamo.
Prezent atât la finala masculină, cât și la cea feminină, Adin Cojocaru, președintele Federației Române de Volei, apreciază că victoriile dinamoviștilor, respectiv, blăjencelor, sunt pe deplin meritate.
„Dinamo e o campioană meritată. A condus și la finalul sezonului regulat și a meritat titlul. Cu excepția Cupei României, a fot echipa mai constantă. La feminin, eu zic că și Volei Alba Blaj e o campioană meritată și s-a văzut și pe teren lucrul ăsta. Valoarea nu a constat și nu va consta într-o sală, ci de ceea ce-ți arată jocul” – Adin Cojocaru, președintele Federației Române de Volei.
