Lucrarea de diplomă a fiicei mele Teodora – ca fost student al Universității de arhitectură și urbanism Ion Mincu – deschide expoziția vernisată recent la cinematograful Csiki Mozi din Miercurea Ciuc. Titlul proiectului său este „Sat olimpic Harghita Băi” (vezi imagini).
Nu am nicio calitate să comentez un proiect de arhitectură. Știu însă în amănunt drumul parcurs de Teodora de la adolescentă la arhitectul care este astăzi, urmare a cursurilor și a examenelor de licență și de masterat în aceste domenii. Mulți ani de carte, munți de emoții de la un examen la altul, studiu aprofundat și îndelungat, renunțări la multe dintre tentațiile generației sale.
Drumul tânărului de astăzi seamănă cu drumul tânărului din toate timpurile. De pe margine, lumea face tot felul de comentarii. De pe margine. Din interiorul vieții trăite de un tânăr studios lucrurile se văd cu totul altfel. Drumul de la adolescență la tinerețe este unul dedicat studiului intensiv și pregătirii profesionale. Muncii. Niciodată în istoria modernă a omenirii nu a fost altfel. Cine spune altceva nu face decât să-și glorifice în mod mincinos trecutul și să-i împingă pe tineri pe calea pierzaniei. Copiii și familiile lor se pregătesc zilele acestea să meargă la școală. Studenții fac același lucru pentru anul universitar care va începe în curând. Teodora se întorce la biroul de arhitectură în care a lucrat și ca student și ca masterand în ultimii ani. Ceasul vieții și al succesului în viață bate pentru toată lumea la fel. Singura diferență este determinarea de a face ceva cu viața ta, cu viața copilului tău sau cu viața nepotului tău, care parcurge acest drum.
Noi, familia Teodorei, nu am făcut decât să-i acordăm suportul afectiv și material pe drumul ei de la copil la adult, bucurându-ne că putem face tot ceea ce o familie este datoare să facă pentru copilul pe care și l-a asumat. Așa au mers lucrurile de la începuturile omenirii și până acum și așa vor merge și de aici înainte. Cine crede altceva se înșală amarnic, cu consecințe ce pot fi periculoase pentru familia sa. Și eu și soția mea am lucrat în instituții de ordine publică și știm în mod direct unde ajung copiii din familiile care nu primesc la vreme suportul cuvenit din partea familiilor lor.
Începe un nou an școlar și ar fi bine să ne aplecăm un pic mai serios asupra acestui adevăr. Suportul familial pentru copil, adolescent și tânăr studios este cel mai important dintre toate. Este primul, de durată, esențial. În fiecare zi mă gândesc la acest lucru și îi sunt recunoscător copilului meu, Teodora, care a răspuns cu asupra de măsură la contribuția noastră la drumul ei în viața de copil, de adolescent și de tânăr arhitect, aflat la acest început de drum.
Deputat,
Eugen Neața!
