Ion Caramitru… ar fi împlinit 80 de ani…
„Nu-mi face plăcere să-mi amintesc că a mai trecut un an. A mai trecut un an din cei care vor trece mereu până la un anumit moment, când nu vor mai trece. E un ciclu al vieţii care se închide şi el, an de an”
A fost Profesorul, din „Steaua fără nume”, a fost Hamlet, din piesa cu același nume, Eminescu – „Eminescu”, Perdican – „Să nu te joci cu dragostea”, Mircea Basarab – „Vicarul”, Vânzător de ziare – „Un tramvai numit dorință”, Herault – „Moartea lui Danton”, Bota – „Procesul Horia”, Romeo – „Romeo și Julieta”, Cezar – „Iulius Cezar”, Malcolm – „Macbeth”, Tommy – „Photo Finish”, Leonce – „Leonce și Lena”, Lelio – „Mincinosul”, Riccardo – „Vicarul”, Feste – „A douăsprezecea noapte”, Bacon – „Elisabeta I”, Actorul – „Azilul de noapte”, Pașa din Vidin – „Răceala”, Ferdinand – „Furtuna”, Pericle – „Pericle”, Cotrone – „Uriașii munților”, Lelio – „Teatrul comic”, Creon – „Antigona”, Iuri Zvonariov – „Sorry”, Regizorul – „Șase personaje în căutarea unui autor”, „Dialoguri și fantezii în jazz” – spectacol de poezie și muzică alături de Johnny Răducanu, 2006, Eduard al III-lea – „Eduard al III-lea”, Macbeth – „Macbeth”… etc.
De origine macedo-română, om de teatru, film și televiziune. S-a născut în București pe 9 martie 1942
„Ritmul vieţii noastre s-a modificat de la revoluţie încoace, e mai trepidant, mai pretenţios, mai solicitant, mai tensionant; s-a schimbat competiţia. În artă, există încercarea de a atrage atenţia asupra a ceea ce faci, a crescut foarte mult importanţa publicităţii, care a devenit esenţială şi care costă.
Experienţa de viaţă şi modul în care ai trecut prin ea şi ceea ce ai cules, ai ales, ai găsit uneori sau ţi-ai propus, toate aceste experienţe au produs şi produc în continuare un proces de cunoaştere de sine mereu valabil. Cel puţin în ceea ce mă priveşte. Naturile artistice, să spun aşa, au şi o memorie specială sau un sistem de a memora în mod special evenimentele în care fiinţa ta este implicată.
În primul semestru al anului II de facultate, profesoara mea, Beate Fredanov, făcând împărţirea temelor de examen, mi-a propus să încercăm câteva scene din «Hamlet».
Lucru pe care am încercat să-l refuz, după care dânsa a reuşit să mă convingă, cu argumente logice, că exerciţiul pe partiturile mari, chiar imperfect, este mai important decât altele. Ulterior, această experienţă a dus la un examen de diplomă, pe scena Studioului, un spectacol de două ceasuri şi jumătate. Pe măsură ce îmbătrânesc, îmi revin în memorie din ce în ce mai clare şi mai pline de semnificaţii, amintirile copilăriei. Amintirea jocului de-a viaţa, făcut cu seriozitate, atunci când eşti copil, lasă urme adânci şi chiar dă un soi de personalitate copilului care înalţă zmeul.
Obsesia mea de-o viaţă este nu să fac un rol mai bun decât altul sau să visez anumite roluri, ci să nu cobor media calitativă a tuturor rolurilor pe care am apucat să le joc”
Ion Caramitru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, când a și debutat pe scena Teatrului Național din București, în „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu.
A fost actor și regizor la Teatrul Bulandra, al cărui directorat l-a și deținut în perioada 1990 – 1993. A fost ministrul Culturii între anii 1996 – 2000. Repertoriul său actoricesc cuprinde roluri principale în piese de teatru importante semnate de autori precum William Shakespeare, A.P. Cehov, Luigi Pirandello, Georg Büchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset etc. A colaborat cu mari regizori ai scenei româneşti precum Sică Alexandrescu, Moni Ghelerter, Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Andrei Şerban, Radu Penciulescu, Alexandru Tocilescu, Cătălina Buzoianu.
Dintre zecile de pelicule în care a apărut în roluri importante merită menţionate producţiile: „Pădurea spânzuraţilor”, film premiat la Cannes, în 1965, pentru regie (Liviu Ciulei), „Iarba verde de acasă” în regia lui Stere Gulea (1978), „Ecaterina Teodoroiu”, regia Dinu Cocea. De asemenea, el este cunoscut publicului şi pentru rolul Socrate din celebra serie „Liceenii”. Talentul său, remarcat de producătorii din străinătate, l-a recomandat pentru roluri în filme precum „Kafka”, regia Steven Soderbergh, alături de Jeremy Irons şi Theresa Russell, „Mission: Impossible”, regia Brian de Palma sau minunatul rol Count Fontana din „Amen”, regia Costa Gavras.
În onoarea sa a aparut sub egida Fundatiei Culturale „Camil Petrescu” și a revistei Teatrul azi, cu sprijinul AFCN si UNITER, volumul „Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet și mai departe” ce face parte din colecția Galeria Teatrului Romanesc, îngrijită de Florica Ichim, în care apar o serie de șapte dialoguri pe care actorul Ion Caramitru și criticul de teatru Mircea Morariu le-au avut în perioada 26 ianuarie – 1 februarie 2009, un schimb de opinii dintre doi oameni preocupați de teatru: unul în calitate de personaj principal – actorul, celălalt – criticul, personaj secundar, care astfel recompun împreună o anume imagine asupra istoriei Romaniei postbelice, văzută prin prisma experiențelor personale.
Premiul revistei Cinema pentru interpretare, 1976
Premiul Asociației Cineaștilor, 1980
Premiul Special al Juriului pentru rolul principal din filmul Luchian, la Festivalul Național al Filmului, Costinești, 1984
Ofițer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (decorat în 1995 de către Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord)
Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor (Franța 1997)
Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce, 2000
Doctor Honoris Causa al Universității de Arte „George Enescu”, Iași, 2008
Crucea Casei Regale a României.
Marele actor, Ion Caramitru, s-a stins din viață, anul trecut, pe 5 septembrie…(Sursa: clv film)
Corina Enache