Am susținut în plenul Senatului o declarație politică despre importanța continuării programului Agenției Naționale pentru Locuințe (ANL) și despre rolul acestuia în sprijinirea tinerilor care își doresc să își construiască un viitor aproape de casă.
Continuarea programului ANL nu înseamnă doar construirea unor noi blocuri sau completarea unor statistici. În spatele fiecărui apartament ANL se află povești de viață, speranțe și destine. Prin acest program sunt sprijiniți tinerii care își doresc să își întemeieze o familie și să rămână aproape de cei dragi.
Din păcate, legislația actuală a ajuns să creeze situații nedrepte și paradoxale. Un tânăr care locuiește într-o comună sau într-un oraș mic nu poate accesa o locuință ANL în localitatea sa de domiciliu doar pentru că lucrează într-o localitate din apropiere. Această barieră birocratică îi obligă pe mulți să se mute acolo unde au locul de muncă, de multe ori departe de familie și de comunitatea de origine. În acest fel, localitățile mici rămân fără tineri, fără forță de muncă și fără energie creatoare.
Realitatea ne arată că mii de tineri fac naveta zilnic. Lucrează la 10, 20 sau chiar 30 de kilometri distanță. Și-ar dori să se întoarcă acasă după program, să participe la viața comunității și să contribuie la economia locală. Lipsa accesului la locuințe le taie însă această posibilitate. În timp, acest fenomen duce la depopularea comunităților mici și la îmbătrânirea lor, iar investițiile publice în școli, grădinițe sau servicii riscă să rămână fără beneficiari.
În acest context, Senatul României a aprobat o lege care introduce modificări menite să elimine aceste blocaje și să faciliteze accesul tinerilor la locuințe ANL, astfel încât aceștia să poată solicita o locuință în localitatea de domiciliu sau de reședință chiar dacă locul de muncă se află într-o altă localitate.
În același timp, este important ca autoritățile locale să poată dezvolta fonduri de locuințe care să rămână în patrimoniul comunităților. Astfel de investiții înseamnă responsabilitate publică și stabilitate pe termen lung pentru generațiile care vor veni.
A încuraja tinerii să rămână acasă înseamnă să investim în educație, în infrastructură, în locuri de muncă și, desigur, în locuințe. Fără o casă în care să își poată întemeia familia, multe dintre celelalte politici publice își pierd durabilitatea.
România are nevoie de comunități vii, de tineri care să rămână aproape de locurile în care s-au format și de politici publice care să le ofere această șansă.
