Indemnizația de dirigenție revine în centrul negocierilor privind viitoarea lege a salarizării, iar această dezbatere trebuie privită dincolo de cifre și formule administrative. În realitate, vorbim despre recunoașterea unei responsabilități care influențează direct calitatea actului educațional.
Am cunoscut școala din perspective diferite: la catedră, în conducerea sistemului educațional din județul Vâlcea, în Parlament și acasă, ca părinte. Tocmai de aceea cred că rolul dirigintelui nu poate fi redus la o simplă atribuție administrativă. Dirigintele este profesorul care construiește punți între școală și familie, care urmărește evoluția elevilor, gestionează situații dificile și oferă sprijin atunci când acesta este cel mai necesar.
Experiența mi-a arătat că succesul unei clase depinde adesea de implicarea dirigintelui. Munca sa nu se încheie odată cu ultima oră de curs, ci continuă prin dialog cu părinții, consilierea elevilor și asumarea unor responsabilități care depășesc cadrul obișnuit al activității didactice.
De aceea, indemnizația de dirigenție nu reprezintă un privilegiu, ci o formă legitimă de recunoaștere a unei activități suplimentare, complexe și indispensabile. Dacă ne dorim o educație de calitate, trebuie să respectăm și să susținem oamenii care contribuie în mod direct la formarea caracterului și a viitorului copiilor noștri.
Voi susține menținerea indemnizației de dirigenție și recunoașterea corespunzătoare a acestei responsabilități în viitoarea lege a salarizării. Educația nu poate fi tratată ca o cheltuială, ci ca una dintre cele mai importante investiții pe care o societate le face în propriul viitor.
