Vremea se îmblânzește toamna. Nu există intervale orare pentru activități în aer liber. Plimbare, muncă, distracție – fără restricții de niciun fel. Toamna începe un an nou pentru elevi, pentru teatru și pentru filarmonică. Tot acum, toamna, se încheie anul recoltelor de toate felurile. Se culeg ultimele fructe, se recoltează ultimele cereale și strugurii ajung în butoaie, la locul lor. Mie îmi place imaginea piețelor de legume, toamna. Roșiile, ardeii, castraveții, cartofii expuși în cantități mari, în toată diversitatea lor. Plantele verzi și plantele uscate ce contribuie cu aromele lor la gustul preparatelor ce ajung direct în cămară sau în beci. Cămara și beciul, locuri ale organizării bucatelor de folosit pe timpul următorului anotimp.
Trebuie să spun că gospodăria noastră a trecut printr-un lung proces de modernizare. Cămara și beciul au fost ultimele și, posibil, cele mai bibilite dintre toate. De la un timp, cămara și beciul își primesc borcanele cu mai mult spațiu și cu mobilier mai potrivit decât în trecut. Este de la sine înțeles că șeful tuturor acestor operațiuni este soția mea, Mirela. Ea se ocupă încă de la începutul anului de solarul în care ne producem majoritatea legumelor pe care le folosim la masă peste an și acum, la prepararea unora dintre produsele care se ordonează pe rafturile din beci. Eu sunt mai degrabă ucenicul permanent și beneficiarul principal al acestor bunătăți. Toamna însă, mă bucur să merg în piețe și târguri, să aleg cu mâna mea legumele și fructele de care are nevoie Mirela pentru a completa producția proprie de legume, în primul rând. Îmi place să fac această parte a muncilor de toamnă, an după an, și o fac bine de vreme ce nimeni nu s-a plâns de nimic până acum. Poate că exagerez cu plăcerea mea de a sta de vorbă cu cei care vând. Nu pentru a negocia, ci pentru a afla de unde sunt, dacă preiau produsele de la altcineva sau dacă le cultivă ei înșiși. Nu întreb niciodată dacă e greu să facă ceea ce fac. Cunosc bine munca celor din familia mea. Am făcut-o eu însumi la vârsta copilăriei și a adolescenței și știu că este una grea. Și plină de pericole, deseori. Ajunge o insectă, un dăunător, sau o schimbare radicală de vreme – grindina, de obicei – ca totul să se năruiască și să nu poți s-o mai iei de la capăt decât în următorul an. Fructele și legumele din piețele noastre au gustul acesta foarte bun și pentru că au trecut prin mâna unora dintre cei mai muncitori oameni de pe pământ. Stau de vorbă cu ei. Aflu ce li s-a întâmplat pe parcursul acestui an complicat și primesc de la ei, pe lângă ceea ce cumpăr, și o speranță că totul va fi mai bine, în curând. Acasă, răbdătoare ca de obicei, Mirela așteaptă legumele și fructele, pentru zacuscă, pentru bulion, pentru murături, pentru compoturi și pentru dulcețuri preparate după rețetele numai de ea știute, an după an. O minunăție, credeți-mă pe cuvânt!
deputat
Eugen Neață
