Situația de la Sodă nu ne este indiferentă. Chiar dacă este acum proprietatea unui investitor străin, la această investiție lucrează sute de vâlceni, iar economia județului suferă, dacă Uzina de Sodă CIECH, suferă. Noi nu înțelegem această atitudine, față de un investitor străin, care dă de mîncare unor guri românești. Credem că aburul nu este decât un pretext, pentru acoperirea unui management defectuos al CET Govora, soldat cu ani de pușcărie suspendați de instanțe. Cine vrea să înțeleagă situația, pe deplin, poate citi acest interviu al directorului CIECH sau poate urmări dosarele insolvenței CET pe portalul instanțelor și în sălile de judecată. Este inadmisibil ca sute de vîlceni să rămână fără pâine pe masă, pentru ca niște aleși locali să se îmbuibe. Conducătorii CET iau sute de milioane lunar, administratorii, la fel, membrii consiliului de administrație, aidoma. Cum, naiba, să fie rentabil CET-ul? De ce vor românii să prospere, pe spinarea investitorului străin? Iată, de-a-ndoaselea, cum grasul de român îl călărește pe slabul polonez, crezând că nimeni nu vede dezastrul, prăduiala și bătaia de joc al unor indivizi, pentru care spiritul european e bullshit. Prin reprezentanții lor aleși, în CJ. Democratic. Cu Dumnezeu , la înaintare. Românește. (Silviu Popescu)
Iată articolul preluat din e-nergia.ro Veți vedea cum explică directorul polonez situația.Titlul aparține redacției Curierul de Ramnic. Am subliniat raspunsurile directorului Urbanovski, deoarece le-am considerat cele mai importante.
„Polonezii de la CIECH Soda, care au oprit anul trecut producția de la Uzinele Sodice Govora pentru că nu mai puteau plăti prețul prea mare cerut de CET Govora pentru abur, sunt deciși să-și facă propria unitate de producție de energie electrică și termică.Cu o capacitate semnificativă și deloc ieftină. Chiar și singuri, dacă nu reușesc în parteneriat cu autoritățile locale și cu Chimcomplex.
Witold Urbanovski, director general al CIECH Soda Romania, ne-a acordat un interviu, în care explică de ce are nevoie compania pentru a demara proiectul și ce se va întâmpla cu fabrica de sodă, care acum este oprită, dar nu închisă. Ca un detaliu, Urbanovski a vorbit doar în limba română și am ales să prelucrăm cât mai puțin discuția.
Vă aflați într-o stare de stand-by, nu ați trimis oameni acasă cu totul, îi plătiți în șomaj tehnic. Cât mai puteți sta în această situație și care sunt ultimele discuții legate de planul privind o proprie centrală termoelectrică?
Noi credem în proiectul nostru. Sunt semne că merită așteptarea și câteva cheluieli în plus – în fapt o investiție în capital uman – pentru a nu pierde oamenii. Proiectul pe care l-am anunțat, împreună cu toate schimbările, că intrăm în stand-by cu producția și acum că prelungim șomajul tehnic, toate sunt în speranța că reușim să ajungem la centrala proprie – deocamdată aceasta e singura soluție aplicabilă pentru noi.
Am avut discuții promițătoare cu noul Guvern, realizate foarte repede, la Ministerul Economiei și Energiei, la doar două săptămâni de la validarea de către președintele Iohannis. Toate acestea sunt semne în plus să mai așteptăm, deoarece atunci când pierzi oameni e mult mai greu să repornești producția.
După discuțiile din noiembrie de la Guvern am avut și alte întâlniri – eu lucrez cu domnul secretar de stat Havrileț – și dorim să ajungem la numite condiții necesare pentru o investiție de o asemenea anvergură. Totuși, investiția fiind atât de mare și de importantă pentru sistemul energetic al României trebuie și un anumit sprijin din partea Guvernului.
Toată lumea așteaptă finalizarea detaliilor despre directiva 410/2018, așa-numitul Capitol 10d, dar și discuțiile privind continuarea bonusului pentru cogenerare, care ne-ar pune într-o poziție bună. Pentru business-ul cu sodă eu am nevoie de abur industrial – eu am probleme cu CET privind aburul, nu cu energia electrică. Dar, având o centrală proprie, ar fi păcat să nu se profite de oportunitate pe piața românească. Este din ce în ce mai clar că România are nevoie de capacități suplimentare de producție a energiei electrice. Dacă sunt de cogenerare, cu atât mai bine, deoarece beneficiază și de sprijin de la Uniunea Europeană. Orice se spune acum, că BEI nu ar mai suține proiecte pe combustibil fosil, în anumite zone de industrie nu se poate altfel. CIECH Soda Romania, prin energie regenerabilă, spre exemplu, nu are cum să facă producție, și sunt multe alte fabrici din țară care depind de un nivel constant, optim, de energie, în fiecare minut. Eu nu pot depinde-dacă iese sau nu soarele, dacă e apa mare sau mai mică – cea pe Olt e foarte bună, dar hidrocentralele nu produc în mod constant. Eu consum energie în mod continuu, 7 zile din 7, 24 de ore pe zi.
Previziunile macro pe piața energiei din România sunt bune pentru proiect, dorință există, toate astea ne dau speranță. Grupul CIECH crede în România, vede potențialul pieței dar și al echipei – eu sunt singurul polonez de acolo, doar că am inima împărțită 50/50 între Polonia și România…
Ieri am discutat cu prefectul de Vâlcea, a promis sprijin la nivelul cel mai înalt. Avem informații că propunerile noastre au ajuns și la domnul prim-ministru.
Spuneți-ne în ce constă proiectul și în ce constă implicarea celorlalți parteneri ai dumneavoastră?
Noi tot credem că de energie au nevoie toți din județul Vâlcea, cel puțin cei care sunt acum dependeți de CET Govora, sau chiar și CET-ul ca membru în cadrul acestui proiect, deoarece are active avantajoase și ingineri foarte buni. Pe Platforma Chimică avem CIECH Soda Romania și Chimcomplex, care sunt cei mai mari consumatori. În mod realist, doi astfel de operatori industrial care îți consumă constat, în fiecare clipă, sunt o comoară pentru orice producător de energie.
Multe firme bat la ușă că vor să construiască noua centrală pentru noi doi – împreună cu orașul, există mult potențial. Multe CET-uri din România nu au rezistat numai pe termoficare la condițiile din piață. În Vâlcea era mult potențial, nu știu de ce nu a mers până acum, dar asta e situația, trebuie să pornim noi în această direcție.
Sunt mai multe scenarii, riscuri luate în calcul, cel puțin la noi. Există riscul să trecem de perioada de tranziție cu producția aflată în continuare în stand-by, până ce hotărâm când dăm drumul la noua centrală.
Eu am un an să-l conving pe șeful meu că merită business-ul. În fiecare zi încerc să intru în legătură cu factorii de decizie, am clarificat anumite aspecte, vorbesc și cu autoritățile locale, cu Chimcomplexul, iar eu cred că reușim.
Din 2013, de când am preluat eu, am constatat că toți de pe platformă suntem în aceeași barcă, acum în 2020 spun că nu în barcă, ci în aceeași oală, în același cazan de abur.
Care e proiectul, cum vreți să se împartă costurile? Și de ce nu, chiar cu CET-ul actual, cu Consiliul Județean?
I-am invitat pe toți, am început discuțiile, nu s-au terminat. Nu avem încă un concept final pentru toți partenerii. Eu știu câtă nevoie de energie am, pentru că piața sodei e una bună, cu creșteri în fiecare an. Noi la rândul nostru avem o creștere peste media europeană, exportăm către piețe care se dezvoltă mai rapid, precum cele din India, Orientul Mijlociu, Africa. La fel și Chimcomplex știe ce necesar de energie ar avea nevoie, am discutat cu ei.
Practic noi și Chimcomplexul am fi complementari, în ideea că eu consum mai mult abur decât energie electrică, iar ei invers. Ce energie s-ar produce în plus, ar putea fi livrată către alți clienți. Discut și cu alții, cu Alro – nu e tocmai aproape ca poziție geografică, însă e cel mai mare consumator de electricitate din țară, e un benchmark pentru noi.
Ca fapt divers, altă fabrică din grupul Alro, Alum Tulcea, are același proces de producție ca noi, utilaje similare, iar baza lor e tot la aburul industrial. Avem un schimb bun de informații și colaborare cu acest grup.
Este desigur o parte importantă în acest proiect orașul Râmnicu Vâlcea. Are o rată mare de racordare la termoficare și e nevoie de energie. Mi s-a explicat de către specialiști că apa fierbinte necesară pentru oraș, de la centrala mare, industrială, poate fi introdusă în sistemul de termoficare cu cheltuieli mai reduse.
Totul se poate rezolva dacă există o intenție bună, dorință și puțin curaj.
V-ați dus la autorități, la Consiliul Județean să ziceți că uite, ăsta e planul nostru, vreți să participați, nu vreți…
Da, am avut întâlniri și cu CET, și cu Consiliul Județean și cu Chimcomplex, am mai avut niște discuții prealabile și cu domnul primar Gutău. De asemenea, le-am arătat și celor de la Guvern deschiderea noastră, inclusiv fostei guvernări – la nivel de secretari de stat și la cancelaria primului ministru. Noi credem în continuare în soluții comune.
Dacă toată lumea gândește rațional de ce nu începe proiectul? Este clar că în situația actuală, CET-ul nu mai poate fi un furnizor fezabil pentru dvs. Este și scump și în insolvență.
Fiecare început presupune colaborare. Noi facem studiu de fezabilitate pentru proiectul nostru, inclusiv pe varianta în care îi includem alături de noi pe toți. Am plătit studiu pentru două variante, dar mai durează câteva luni, iar discuțiile cu ceilalți parteneri locali se pot termina oricând, și în această perioadă, și după terminarea acestui studiu. Chimcomplex cred că face același lucru, ei nu-și pot permite să oprească producția, dar suferă foarte mult de pe urma acestei situații. Și noi avem mari probleme – nu avem producție de sodă și chiar dacă am trecut pe stand-by să știți că asta nu ajută la rezultatele financiare. Dar dacă am lua în calcul să mai plătim și aburul scump propus de CET, am fi într-o situație și mai grea.
Noi de aceea sperăm că politicul va spune că nu se mai poate, suferă toată lumea, trebuie să facem ceva pentru un viitor mai bun. Dar am zis că trebuie curaj politic, în primul rând la nivel local.
Este exclusă orice înțelegere cu actualul CET pentru un preț mai bun?
Așa au zis ei, dar e posibil să mai existe loc de negocieri. Eu am încredere că normalitatea poate va câștiga într-un final, iar ei ne vor da ceea ce ne putem permite măcar pentru menținerea producției, a fabricii în perioada asta de tranziție – eu nu vreau să fac acum bani, dar măcar să nu pierd cash-ul. Grupul a spus clar că nu mai băgăm, deoarece noi am pierdut 500 de milioane de lei până acum. Avem orice fel de sprijin din partea grupului, dar mai puțin pe partea de finanțare a pierderilor. Dacă vorbim de cash pentru investiții, asta e altceva.
Partea dumneavoastră de investiție în această nouă centrală va veni de la acționari?
Da, vorbim și de firma mamă și de finanțare externă, deoarece e mare investiția. Împreună cu dezvoltarea fabricii, estimările depășesc 300 milioane euro, din care cam 200 pentru centrală.
Ar urma să fie o centrală mare, 200 MW?
Chiar și peste acest nivel, însă până când nu avem studiul de fezabilitate terminat nu pot da mai multe detalii despre puterea instalată. Planul e ca din tot aburul necesar pentru producția sodei să facem energie electrică, maximizăm pe cogenerare. Asta va face fiecare, la fel a gândit și Chimcomplex.
Planul CET-ului actual, vehiculat prin presă în ultimul timp, pentru o capacitate de 100 MW electric e dimensionat altfel, practic nu maximizează producția de energie electrică în cogenerare.
Să produci abur direct prin arderea gazului te costă mai mult decât cum propunem noi, în cogenerare.
Așteptăm studiul de fezabilitate și vom vedea. Lucrăm cu o firmă renumită în domeniu, chiar zilele astea echipa noastră de ingineri se află la București pentru a colabora cu ei. Suntem optimiști și chiar dacă sunt riscuri, așa e în business.
Să zicem că luați decizia să o faceți – 200 MW – doar dumneavoastră și vindeți restul în piață, sau faceți un consorțiu cu Chimcomplex, CET, CJ, Primărie, cu oricine. Dacă luați o decizie vara asta – toamna asta, va dura 2 ani să construiți centrala? Ce faceți în perioada asta cu fabrica de sodă?
Ar dura chiar trei ani să construim centrala, dar avem și planuri pentru un astfel de scenariu. Deocamdată am tot amânat, în speranța că poate Guvernul totuși găsește o soluție pentru această perioadă de tranziție.
În caz contrar trebuie să ne confruntăm și cu riscurile. Pierderea materială poate nu e așa de mare mare ca găsirea forței de muncă. Vom urmări fiecare angajat pe unde a plecat. Pe de altă parte, mai e sistemul de învățământ dual care e de doi-trei ani deja, iar noi eram printre lideri în Vâlcea cu școlile profesionale, motiv pentru care există potențial. Am văzut deja că au apărut pe piața muncii și persoane din alte țări, Vietnam, Nepal, nu la noi, dar am observat la unele firme de constructii, din industria alimentară.
Dacă luați decizia să o construiți și e gata în trei ani, menține grupul fabrica în stand-by în tot acest timp?
Fabrica da, dar nu tot personalul, pentru că aici e cheltuială cea mai mare. Atunci rămâne un nucleu cu cei mai experimentați sodiști si cu managerii. Avem resurse, avem metode, training intern, sistem de mentoring, totul pus la punct pentru ei. Oricum, HR-ul nostru e foarte descurcăreț și găsește oameni, nu văd ca fiind un risc mare, dar el există.
Dar aveți cheltuieli de menținere a fabricii de sodă în stare bună, grupul își asumă să le plătească?
Da, dacă situația de aici va fi una care să-i convingă, acesta va fi acceptat ca un cost de mentenanță, adică de stand-by, cum îi spunem noi.
Pentru perioada asta de tranziție, nu ați reușit să ajungeți la o înțelegere, cumva, sau să puteți primi un preț mai bun pentru abur sau un ajutor, un subsidiu, ceva ca să funcționati măcar în perioada asta?
Am consultat, desigur, ce ajutoare sunt disponibile, am ajuns și la Consiliul Concurenței și nu sunt eligibil pentru ajutor de stat pentru că nu sunt considerată firmă în dificultate. M-a surprins însă că CET-ul era eligibil să primească și cu toate astea nu a aplicat. De ce nu? Habar nu am!
Dacă ar fi aplicat era altă poveste, probabil putea oferi alt preț. Complexul Energetic Oltenia spre exemplu a tot aplicat. Chiar dacă într-o astfel de situație, la început ar fi ca un împrumut, după asta ar putea fi transferat la ajutor pentru restructurare, care e deja nereturnabil. Unii folosesc astfel de soluții, alții nu.
Noi nu ne calificam, dar pentru noi situația e clară: atâta vreme cât producția aduce mai multe perideri decât stand-by, rămânem pe stand-by, cu toate riscurile asumate.
Care sunt principalele dumneavoastră solicitări de la Guvernul României sau de la orice altă autoritate, fie ea locală, centrală, pentru a demara investiția într-o centrală, singuri sau într-un parteneriat?
Oricare investiție, care e acum pe masă, trebuie mai întâi confirmată. Hai sa începem de la tot procesul. E ce am pomenit deja – fondul de modernizare 10d – nu știm care sunt condițiile încă, nu știm cât putem calcula, dar măcar să fie ceva.
Al doilea lucru discutat este că sistemul în cogenerare e metoda de producere a energiei promovată de către Comisia Europeană și Guvernul României – jos pălăria, deoarece sistenul de bonusare e acum în vigoare.
Apoi trebuie să ne ducem la producătorii de gaz când agreem contracte pe termen lung, iar pentru asta avem nevoie de niște ajustări legislative.
Mai departe mergem și căutam și clienții pentru energia electrica, măcar să avem o înțelegere preliminară. Chiar și cu Alro ne putem înțelege, însă trebuie să ajungem la o înțelegere și cu furnizorii principali, ca dacă noi investim și încheiem contractul, spre exemplu pe 30 de ani, eu să am garanția că o să avem materie primă și peste 30 de ani. Am verificat. Și sarea, și calcarul sunt confirmate pentru peste 30 de ani. La calcar sunt uimit cât de repede ne-au ajutat autoritățile, nu numai pe noi, dar și pe Chimcomplex, fiind o mică problemă cu o suprapunere cu o arie protejate în zona dezvoltării carierei. Atunci, văzând cum se poate colabora pentru viitorul economic al județului, sunt încrezător că și cu CET-ul se poate rezolva.
Cu noul CET?
Cu noul, cu vechiul, … chiar m-a uimit că, pentru rezolvarea chestiunilor legate de cariera de calcar, indiferent de culoarea politică, s-a decis asupra unei inițiative legislative în Parlament și s-a votat legea, pentru recuperarea unui handicap al României în această direcție. Spre exemplu, în Polonia, legea asta de ajustare a ariilor protejate era de mult, de doi-trei ani, iar în România, nu. Se poate face și aici coaliție cu oameni buni care să rezolve problema.
Acum sunt ceva situații politice, dar poate când se așază situația, ne așezăm și noi din nou la masă cu CET-ul. Numai să nu fie prea târziu și pentru CET, și pentru Sodă… și asta ar trebui să ia în calcul cei care pot să ne ajute.
Acum sunteți în stand-by. Care este riscul să se închidă fabrica de tot și să nu se mai deschidă niciodată?
50%-50% încă… Dar dacă se realizează ce am discutat despre bonusul de cogenerare eu cred că șansele să rămânem, să nu închidem, cresc la 60-70%.
Deci să continue din 2023 măcar bonusul de acum?
Să fie noul sistem, cum toată lumea susține că vrea.
Măcar la acest nivel să fie bonusul, nu mai mare?
A, eu iau în calcul chiar și sub acest nivel, mai mare nici vorbă, nu cred că există speranță, dar să fie! Avem modele făcute, și, chiar și cu un nivel mai mic tot ar funcționa.
Noi nu suntem obișnuiți ușor și repede, soda nu e un business ușor. Firma noastră din Germania, care are producția de sodă, vinde și energie peste necesarul fabricii. Dacă ce am vorbit se implementează, dacă avem normalitate pe piața din România, dacă se abrogă și 114…
S-a abrogat deja.
Exact, atunci poftim, primul lucru rezolvat, se întorc investițiile. Le vedem deja în exploatarea gazului, cum este firma pe care o avem în cadrul consorțiului Kulczyk, (Serinus Energy – n.red.) care a început la nivel local cu foraj și deja vinde gaz.
Am discutat că se fac posibile contracte pe termen lung, ne trebuie puțină normalitate și la sistemul de evacuare (stația electrică de racordare la SEN-n.red.), ca să nu avem investiția blocată de capacitate… dar totul pas cu pas.
Când așteptați studiul de fezabilitate?
La sfârșitul semestrului unu. Deci prin vară, ăsta e deadline-ul contractual, încercăm să-l facem mai repede, dar nu e ușor. Multe erau verificate înainte, din asta știm că avem și limitări la evacuare, știm cât costă investiția, cât trebuie, care este compoziția. Pas cu pas am verificat cu Transgazul, avem și noroc că avem conductă de înaltă presiune de 1 km și jumătate de la fabrică. „
Citiți, in continuare, interviul pe: e-nergia.ro
