Preiau dintr-un articol scris de Cătălin Tolontan, apărut în Gazeta Sporturilor, luni, 30 martie.
” În toamna lui 2015, la Toronto a avut loc o „ediție specială” a dezbaterilor Munk, probabil una dintre cele mai așteptate discuțîi cu public din lume.
Tema a fost: „Urmează cele mai bune zile ale omenirii?”
Și-au expus părerile două echipe , ”optimiști ” vs. ”pesimiști”, formate din celebri cercetători, scriitori și filozofi.
Iată unul dintre argumentele celor ”contra” temei :
„Sărăcia nu se eradichează doar prin creșterea produsului intern brut, căci există milionari și miliardari care simt că nu au destul – iată adevărata definiție a sărăciei: sentimentul că nu dețîi suficiente bunuri. Și, din păcate, acest sentiment crește și e prezent la orice nivel al venitului”.
Lipesc langă un calup de informațîi luat din Ziarul de Iași , 30 și 31 martie.
” Pe fondul epidemiei necontrolate provocată de coronavirus, consilierii locali votează creşteri uriaşe de salarii şi indemnizaţîi pentru cei aflaţi la conducerea societăţilor din subordinea primăriei ieşene. ( Notă redacției – la Iași este primar migrantul pesedisto-penelist al cărui bebeluș deține cu acte o vilă).
În timp ce la Iaşi sunt 12.000 de contracte de muncă suspendate numai din cauza pandemiei, „nababii“ societăţilor subordonate Primăriei vor avea buzunarele pline în acest an. Primarul şi consilierii care îl susţîn le-au aprobat directorilor salarii lunare nete de peste 10.000 de lei care se pot dublă dacă îndeplinesc „indicatori de performanţă“. Iată care sunt salariile fixe ale directorilor:
(12.753 lei, Ecopiaţa),
(12.028 lei, Servicii Publice),
(11.992 lei, Salubris),
(11.670 lei, Citadin),
(10.131 lei, Termo-Service)
( 9.360 lei, Compania de Transport Public).
Salariile se pot dublă conform contractului de mandat. Fiecare şef poate primi până la 12 indemnizaţîi lunare , conform votului consilierilor locali”.
Mi se pare că a două știre vine că o mănușă la prima.
Și arată, cu acest exemplu cinic și deloc singular, lipsa de responsabilitate și lipsa de rușine a ” săracului” stat , căci administrația ieșeană este STATUL, în care angajațîi din privat au salarii mai mici decât angajații la stat.
23% din angajațîi la stat au salariul mai mic sau egal cu salariul minim
54% din angajațîi în privat au salariul mai mic sau egal cu salariul minim
48% din totalul contractelor de muncă active au valori mai mici sau egale cu salariul minim pe economie , adică 2,9 milioane. Din aceste 2,9 milioane contracte, 2,5 milioane lucrează în privat și doar 317,000 la stat.
- Wall Street, august , 2018
În același timp, președintele României ne învață să ne spălăm pe mâini și aproape că ne ceartă, ” cetățenii să fie pregătiți” , probabil referindu-se și la cei 155,000 de oameni cu contracte de muncă încetate și la cei 800,000 cu contracte suspendate. Din mediul privat, desigur.
Vorbim despre statul care alocă în 2017 doar 494 euro pentru sănătatea fiecărui cetățean român ( în UE, media este 2,897 euro) și al cărui prim-ministru cere astăzi scuze aparatului medical pentru ”penuria” de echipamente necesare.
Ne referim la statul care, în vreme de criză teribilă, cheamă la solidaritate, dar ai cărui politicieni care au strigat după Colectiv că trebuie schimbat totul nu au făcut mai nimic în acest sens.
Apropo de solidaritate în vremuri grele și triste.
Partidul Social Democrat încasează 17 milioane euro, de la același stat , în anul 2020. Ați auzit, citit, de vreo donație sau ceva asemănător?
Ați auzit, citit, de vreo donație a asociațiilor de judecători sau procurori, cele care luptă la baionetă acum pentru pensile speciale, plătite ,până la urmă, de noi toți?
O pot prezența și altfel.
Un român muncește aproximativ 180 zile, adică jumătate de an, până să scape de taxele și impozitele datorate.
Îi rămâne altă jumătate de an în care se presupune că va primi înapoi de la stat educație , sănătate reală, autostrăzi, școli fără wc-uri în curte și atâtea altele care să-i facă traiul mai liniștit.
Le primește ? Le-a primit ?
Niciodată ( e cumva deprimant că nici nu le-a cerut vreodată cu adevărat ! ).
Și iarăși venim la concluzia unică.
Resetarea totală a statului din temeliile putrezi pe care se sprijină acum, dar și a societățîi civile care, cumva, a colaborat cu acest stat strâmb. Doar o reformă profundă și cinstită a ambelor entități va asigura trecerea cu bine peste nenorocirile care vor urmă.
Am trei direcțîi esențiale , pe care le strig imperativ , în care statul este obligat , astăzi, să-și schimbe politică :
Vreau un stat MORAL în primul rând și nu un stat capturat și împins la limita de jos a imoralitățîi de învârteli politice nerușinate și interesate.
Vreau un stat care, mai presus de orice, SĂ-ȘI IUBEASCĂ OAMENII care îi dau conținut.
Vreau un stat în care să primeze COMPETENȚA și nu insinuări politice în toate structurile sale, atunci când un partid vine la putere.
Pe de altă parte, oricât ai mototoli o bancnotă de 100 lei, nu o poți devaloriza.
Dar un om mototolit de bani, de corupție, de presiuni și intrigi politice, ei bine, acel om se devalorizează esențial și cu greu mai poate aduce valoare societățîi civile din care face parte.
Iată de ce spun că societatea civilă trebuie să pună serios umărul la resetarea statului, în primul rând prin propria restartare.
Adevărul, cinstea, corectitudinea, calităţile umane şi profesionale trebuie să primeze, să fie cele mai importante.
De asemenea, trebuie făcută lumină în toate cazurile de abuz, de incompetenţă, de corupţie.
Să revină la putere valorile, oamenii merituoşi, care pot schimbă această ţară.
Societatea civilă să fie prima care să se revolte împotriva favoritismului şi la nepotismului.
Întrebarea este dacă actuală clasă politică are voința să lupte pentru resetarea statului.
Din ce observ de câțiva ani, tare mi-e teamă că nu.
Opinie de Gabriel Săndulescu
