Atunci când se vorbeşte despre afin, mai toată lumea se duce cu gândul la afinată – delicioasa băutură preparată în gospodării.
Afinul este un copăcel cu frunze verzi, dinţate, cu flori roşiatice şi fructe negre . albăstrui, cu gust dulce-acrişor.
Dar afinul nu numai că este bogat în vitamina C, dar conţine şi zaharuri, taninuri, pectine, acizi organici, proteine, săruri minerale, oligoelemente, ce nu se găsesc în alte plante.
De exemplu manganul, catalizatorul atât de necesar organismului nostru pentru activitatea creierului (şi nu numai!), este prezent în cantităţi foarte mari, în fructele de afin.
Afinul este indicat persoanelor care suferă de diabet, cu rezultate concludente de ameliorare sau vindecare, celor care au probleme cu circulaţia periferică, la nivelul picioarelor sau în alte părţi ale corpului.
Prin conţinutul de taninuri, este unul dintre cele mai puternice remedii antidiareice şi antiseptice.
Afinul se foloseşte cu succes în tratarea infecţiilor intestinale, tinctura este utilă pentru curăţarea întregului traiect urinar – de la rinichi până la uretră, având de această dată o acţiune antibiotică naturală.
O altă utilizare cu totul deosebită a fructului de afin este în tulburările oftalmologice, care pot fi ameliorate sau chiar vindecate.
Activitatea diuretică şi uşor coronar-dilatatoare face din fructul de afin un bun reglator cardiovascular, care fuidifică sângele, în acelaşi timp.
Afinul poate regla toate disfuncţiile pancreatice, prin acţiunea hipoglicemiantă îi uşurează „munca”.
Fructul de afin se poate consuma ca atare sau se poate conserva.
Cele mai bune modalităţi pentru conservarea fructului de afin sunt congelarea sau uscarea.
Din fructul proaspăt se pot mânca 100-150 grame pe zi, împărţite în două porţii (pentru a nu deregla metabolismul), timp de minim trei săptămâni, din cel uscat 20-30 de grame pe zi, iar din cel congelat se poate face ceai (din 5-6 grame de fruct congelat).
În urma acestor cure veţi observa cum durerile reumatice, cele articulare sau cele provocate de gută dispar.
Sub formă de lichior sau afinată, aroma şi gustul se păstrează, dar proprietăţile şi principiile active dispar.
Dacă doriţi să beţi totuşi o afinată în care să se păstreze aroma, gustul şi principiile active, atunci nu puneţi zahăr la fermentat.
Se pun doar afinele şi alcoolul, are loc o extractţie pe o perioadă de 5-8 zile. După realizarea extracţiei, se scot afinele şi se împarte cantitatea în două părţi egale.
Soluţia rămasă se depozitează în sticle sau borcane închise etanş şi se păstează la loc uscat și răcoros.
Jumătate din cantitatea de afine se pune în alt vas, se adaugă o cantitate egală de miere de albine, o bucăţică de drojdie de bere şi două părţi apă.
Amestecul rezultat se lasă la fermentat pentru zece zile, apoi se filtrează şi se înlătură părţile care au fermentat.
Soluţia rezultată se amestecă cu extractul rămas după prima exracţie, obţinându-se o băutură delicioasă şi sănătoasă.
Dacă vi se pare greu de realizat, folosiţi tinctura de afin pentru toate beneficiile enumerate mai sus.
Se pot lua câte 30 de picături de tinctură, de trei, patru ori pe zi.
Mihaela Iliescu
