Pare-ni-se că…

125 0

Pare-ni-se că, mulţumită lui Dumnezeu, s-a început o nouă eră în chipul de-a legifera. Nu se mai copiază texte străine de legi, născute în alte împrejurări, la alte popoare, după constrângerea prin nevoi cu totul de altă natură; de astă dată proiectele d-lui P. Carp, depuse de mai mult timp pe biuroul Camerei, formează tezaurul din care guvernul escamotează cîte – o idee, pentru a o prezenta, cu multe şi rele modificaţiuni, ca a sa. Astfel

  1. C.A. Rosetti şi-a apropriat, în altă formă şi cu ştirbiri în rău, proiectul privitor la cârciume şi, tot din seria proiectelor menţionate, s-a luat şi desfigurat cel privitor la reforma tocmelilor agricole.

O lege născută din nevoile reale ale unei ţări, nu localizată din franţuzeşte, e totdauna de natură a împătimi lumea politică pentru şi în contra ei. Dar pentru că nevoile sunt reale, pentru că neajunsurile noastre sociale cer îndreptare, de aceea proiectele ce au a le regula cată să fie studiate bine şi în amănunte.

Fără îndoială raportul între marea proprietate şi muncitori cete tot ce poate exista mai însemnat într-o ţară agricolă. Puncte de vedere unilaterale, cari nu ţin seamă de obiceie locale, de deosebirile dintre provincie şi provincie, nu vor putea decât strica.

Dorim din toată inima îndreptarea stării ţăranului şi o dorim cu toţii, căci e învederat că, rău stând ţăranul, rău stă proprietarul, rău toată ţara. în această privire cată însă să se ţină seamă că altele sunt raporturile în Moldova, altele în Ţara Românească.

Se ‘nţelege că nu se pot crea legi deosebite pentr-o parte a ţării; însă trebuiesc studiate relaţiile între capital şi muncă atât dincolo cât şi dincoace de Milcov şi legea care le va regula pe viitor trebuie să le pună într-o concordanţă oarecare.

Ceea ce s-a învederat pentru liberali ca şi pentru opoziţie este insuficienţa legii vechi, care ruinează şi pe ţărani şi pe proprietari.

Se ştie că ţăranul nostru e un om şi inteligent şi, în fundul caracterului său, onest. Un ţăran poate fi adus prin dări exorbitante la starea de-a nu mai putea munci; cu toate astea niciodată nu va tăgădui un ban ce l-ar fi luat, niciodată nu va refuza a plăti o datorie dacă are de unde. Numai unde-or fi evrei prea mulţi, precum în Dorohoi şi Botoşani, în Ţara de Sus, acolo şi inima cea dreaptă a ţăranului e atinsă de corupţie. Cu toate acestea ţăranul acesta onest are cea mai malonestă şi mai răpitoare administraţie şi toată legislaţiunea, calculată pe creare de posturi şi pe căpătuire de postulanţi, contribuie a îngreuia zilnic poziţia lui. În mâna acestei admnistraţii se ştie la ce abuzuri a dat loc legea tocmelelor.

Cată dar ca legea viitoare ,să ţie seama de nevoile, de caracterul onest al omului nostru de ţară, de capacitatea sa de muncă, în acelaş grad în care e obligată a ţine seamă de nevoile proprietăţii mari. Interesele agriculturii mici şi ale celei mari, departe de-a se esclude, sunt identice. Cu cât ţăranul va avea mai multe vite ‘şi după capete de vite î[şi] socoate bogăţia, căci proverbul zice că „Sărăcia n-o poţi scoate din casă decât, cu boii”

– cu atât mai multe instrumente de muncă are, cari sprijină şi uşurează munca sa proprie; cu cât va câştiga mai regulat şi în condiţii mai echitabile cu atâta va munci mai cu tragere de inimă. Lenea care i se impută credem că e fabulă convenită. dacă cineva ar cerceta starea de lucruri din Anglia în evul mediu, ar vedea că şi ţăranul englez era leneş pe cât timp condiţiile muncii erau nefavorabile; cu cât ele deveneau mai bune cu atât populaţiunea se făcea mai harnică.

Sperăm că, înainte de a se supune discuţiei proiectul de lege defectuos al guvernului, se va delega o anchetă parlamentară care să studieze la faţa locului şi în diferite puncte ale ţării raporturile agricole. Numai cunoscând pe deplin materia soluţiunea va putea fi practică şi aplicabilă pretutindenea.

 

Mihai Eminescu – “Timpul” – 28 noiembrie 1881

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *