VIDEO Curierul de Râmnic | Alegătorii din Bunești să știe că există Mai Bine decât Radi, că schimbarea face minuni!

Doamnelor și domnilor, bună ziua, ce credeți dumneavoastră că s-a întâmplat, de când nu ne-am mai văzut? A început campania electorală, vin alegerile locale, ni s-a schimbat viața, bat la ușa noastră oameni frumoși, unii necunos­cuți. Și ne roagă să le dăm adăpost în ziarul nostru, să îi vedeți și dumnavoastră și să îi și alegeți, în cunoștință de cauză. Unul dintre aceștia se numește Dumitru Copăceanu și va fi candidat al PER, pentru Primăria Bunești. Da, PER, partidul lui Mircia Gutău și al lui Eusebiu Vețeleanu.

Bună ziua, domnule Copăceanu, bine ați venit la noi.

Bună ziua și bine v-am găsit. Mă bucur că m-ați primit în acest lăcaș de cultură, este pentru prima dată când particip la un interviu, în afara celor militare și vă mărturisesc că am o oarecare emoție…

 Relaxați-vă. În primul rând, ați venit aici la invitația unui prie­ten sau prin medierea unui prie­ten – Eusebiu Vețeleanu, care a stat și dumnealui, pe locul dumnea­voas­tră. Totul a decurs absolut normal, interviul cu Eusebiu a ieșit excep­țional, nu sunt motive să aveți emoții. Eu zic, mai bine, să ne povestiți cine sunteți.

M-am născut în 12 august 1967, în comuna Bunești, desigur, județul Vâlcea, am absolvit școa­la generală în 1981, în această localitate.  Apoi, am urmat o cari­e­ră militară. În anul 1981 am susținut admiterea la liceul militar din Craiova, pe care l-am absolvit în 1985. Am avut ocazia să am niște colegi de o reală calitate, care, ulterior, au ajuns în funcții înalte în societate și în armată. Am urmat apoi Școala Militară de Ofițeri Activi „Panait Donici”, pe care am absolvit-o în 1988. Din 1988, până în 2000, am lucrat într-un regiment de geniu, din Deva.  Am fost comandant de plu­ton și comandant de companie. În anul 2000 am susținut un examen aici, la școala de la Vâlcea și am obținut un post la catedră. Am fost doi ani instructor la o catedră de pregă­tire tactică. Apoi, am ocupat alte funcții, am fost secretar la trei comandanți, printre care și domnul general Țârdea. Am îndeplinit și  alte funcții de conducere, printre care și aceea de locțiitor de comandant.

Am fost șeful comenduirii garnizoanei Râmnicu Vâlcea, timp de opt ani și jumătate. În această funcție, m-am remarcat prin două elemente : am coordonat constru­c­ția acestei statui din fața cămi­nu­lui de garnizoană, dedica­tă armatei din toate timpurile și, totodată, am comandat prima paradă militară, organizată în Râmnicu Vâlcea, pe 1 decembrie 2016.

În 2017, m-am hotărât să trec în rezervă, la vârsta de 50 de ani și, imediat după ce am trecut în rezervă, am fost cooptat de Sindicatul Cadrelor Militare în Rezervă, în cadrul căruia am fost ales președinte al Filialei Râmnicu Vâlcea. În această calitate, am organizat mai multe activități dedicate Centenarului Unirii.

De aproape un an lucrez la Fabrica de Conserve Râureni, pe funcția de inginer. Sunt căsătorit, din 1991, soția mea este de profesie asistent medical la Spitalul Județean de Urgență, Vâlcea. Am doi copii, o fată, în vârstă de 28 de ani, care lucrează la o multinațio­nală în București și sunt mândru că este în anul doi la doctorat și un băiat, în vârstă de 15 ani, care a reușit să intre la Liceul „Matei Basarab”, la o clasă de matema­tică – informatică. În ceea ce privește latura politică, după ce am trecut în rezervă, foarte multe persoane, din diferite categorii sociale și de diverse vârste, din comuna Bunești, m-au rugat să candidez, pentru că au văzut ceva în mine, că am potențial și că pot să schimb ceva în localitate.  Au insistat, până când m-am hotărât să intru în această luptă politică. Niciodată nu am făcut parte dintr-un partid politic, după Revoluție. Fiind militar, vă dați seama că nu puteam să fac așa ceva. M-am hotarât să intru în echipa domnului Gutău, fiindcă am văzut că dânsul are potențial, a făcut foarte multe lucruri bune în Râmnicu Vâlcea, iar prin experiența și prin colaborarea cu dumnealui pot să fac și eu ceva asemănător, în localitatea Bunești.

 Cum ați ajuns la Mircia Gutău? V-ați dus dumneavoastră? A venit cineva să vă propună? Chiar aș fi interesat să știu cum a funcționat apropierea asta.

La un moment dat, s-a propus să se facă o filială la noi în comună. Noi, practic, un grup de câteva persoane, care m-au rugat, ne-am hotarât să intrăm în această luptă politică. În acest grup am funcționat vreo doi ani. Și, anali­zând spectrul politic de la noi, din Vâlcea, ne-am dat seama că nu puteam să merg cu PSD, deoarece acolo avem primarul, care este în funcție. Am conside­r­­at că dânsul (Mircia Gutău n.r.) este un om reprezentativ pentru viața politică de la noi și asta m-a determinat să îl aleg. Am mers cu proiectul la dumnealui, a fost de acord cu ideea noastră și a spus că ne susține.

 Ce a zis Mircia Gutău?

S-a bucurat, în momentul în care i-am explicat cine sunt, cu toate că ne cunoșteam dinainte, prin participarea la activitățile de garnizoană, de fiecare dată când le organizam aici, la Râmnicu Vâlcea. A fost încântat de proiectul nostru și a zis că, chiar dacă partidul dumnealui susține PSD, nu au treabă unii cu alții. Adică, în momentul în care au candidați, fiecare își susține șansele lui. A fost de acord, urmând câteva sfaturi, apoi noi ne-am văzut de treabă, ne-am continuat munca noastră, fiindcă este una destul de complexă, trebuie să ajungi în sufletul și în mintea fiecărui cetățean din comună, să le explici proiectul, să îi convingi că, într-adevăr, faci un lucru bun, la un moment dat, cu speranța că vei câștiga.

 Să ne lămurim, dumneavoas­tră locuiți în Bunești, acum?

Da, locuiesc în Bunești, acolo ne-am născut și eu și soția, acolo ne-am construit o casă, acum 12 ani. Și, de ceva timp, locuim numai în Bunești. Zilnic mergem prin Bunești, acolo avem părinții, avem socrii.

 Prin urmare, sunteți familiari­zat cu politca din Bunești și știți că actualul primar, că să-i zicem, într-un fel, matusalemi­cul în funcția de primar de la Bunești, domnul Radi, e o nucă foarte tare.

Da, am realizat și realizez că este o nucă foarte tare, dânsul fiind de 24 de ani primar acolo. Noi am avut niște relații omenești și niciodată nu am avut probleme cu dumnealui, l-am apreciat în anumite momente, îl apreciez pentru ceea ce a făcut, dar eu consider că, având șansa de a deveni primar, pot să continui și să fac lucruri și mai bune.

 Considerați, deci, că vremea dom­­­­n­u­lui Radi a trecut.

Nu neapărat. Consider că fiecare cetățean din comună are o șansă de a candida. Oricine se poate înscrie în această bătălie și, ca atare, de ce să nu mă înscriu și eu, din moment ce am fost solicitat de atâția oameni? Atâta timp cât am făcut treabă și am luminat, pe unde am mers eu, am făcut numai lucruri bune, consider că și acolo pot face, la fel. Mai ales pentru că, prin experiența pe care am dobândit-o, atât în viața militară, cât și în viața civilă – am lucrat cu zeci de mii de oameni, am educat oameni, am lucrat și în învățământul militar și în construcții – pot spune că sunt capabil să conduc o comună.

 Credeți, pentru că, probabil, nu știți foarte bine cu ce se mănân­că, la momentul ăsta. Sau știți?

Eu realizez că nu va fi ușor. Este foarte greu, în primul rând, să îți îndeplinești obiectivele, în al doilea rând să mulțumești pe toată lumea de acolo, din localitate. Fiecare cetățean cred că are o anumită problemă și acestea, până la urmă, trebuie rezolvate, dar consider că, accesând legislația în vigoare – vreau să aduc lângă mine o echipă de tineri – în construirea bugetului mă bazez, în primul rând, pe bani de la Uniunea Europeană, voi reuși. Și, încercăm, printr-un grup, pe care îl voi forma, îl voi coopta sau îl voi angaja, să obținem cât mai multe fonduri, pentru a putea revigora totul în localitate. Adică, să îmbunătă­țim tot ce este de îmbunătățit.

 Când vorbeați, eu mă gândeam la faptul că… prieten mi-e domnul Radi mie, dar mai prieten, mi-e adevărul. Să știți că, în 24 de ani într-o poziție publică, oricît ai fi de bun, tot te transformi într-o frână. Și eu spun asta cu toată condescenden­ța față de domnul primar Radi, cu care, repet, suntem amici. Noi, ca ziariști, nu l-am deranjat niciodată, în ultimii 24 de ani, dacă vreți, de când e dumnealui acolo, în feuda sa. Dar, cred că, societății românești, în ansamblul ei, îi face bine schimbarea. Eu cred că, din punctul ăsta de vedere, domnul Radi nu ar mai fi trebuit să candideze, iar partidul care îl susține, PSD, partid nereformat, vedeți, nu poate să îl reformeze, nici pe domnul Radi, adică nu poate să îi spună „Ne pare rău, Viorele, vremea ta a apus, la primărie, la Bunești. Poți fi, în continuare, deputat, senator, dacă te țin curelele, dar, ca primar, nu mai poți face nimic nou”. Ce părere aveți de gândul ăsta al meu? E cam periculos…

Da, cred că este bine, la un moment dat, după câteva mandate, trei, patru, să te retragi. Sau, ar trebui limitate aceste mandate, la două, la trei.

Eu aș fi și mai radical, aș mări durata unui mandat la opt ani, pentru că este clar că în patru ani nu poți face nimic. Aș face un mandat de opt ani și atât. Și să nu mai fie posibil un al doilea mandat, pentru că, altfel, cum se mai schimbă gene­ra­ți­ile, la conducerea țării ăste­ia, cum ne mai sincronizăm noi cu vestul? Și așa, vestul e unde e și noi parcă ne ducem în văgăuna istoriei, rămânem feudali… Totuși, mă gândesc, așa, la prietenul meu, domnul Radi, de ce mai candidează acest om, ce nu-i ajunge?

Eu nu pot acum să vă spun cum găndește dumnealui și de ce mai candidează. Eu pot să vă spun cum gândesc eu.  Consider că vremea anilor ‘90 a trecut cu mult, s-au schimbat mentalități, s-au schimbat politici, s-au schimbat oamenii, s-au schimbat generațiile. Este nevoie de ceva nou, este nevoie de un suflu nou, în localitatea noastră. Și, totodată, cred că eu, personal, pot să vin cu ceva nou. Bineînțeles că pot să continui tot ce s-a făcut bine.

 Admiteai, deci, că Radi a făcut și bine. Ca să nu fie pură demagogie asta și să fie o vorbă aruncată, așa, ca la ședințele de partid, haideți să vedem, cum e Buneștiul astăzi, ce vreți să schimbați și ce calități aveți dumnevoastră, care ar permite și ar face posibilă schimbarea?

În Bunești, cred că sunt multe de schimbat, sunt multe de făcut și aș încerca, în primul rând, să schimb mentalitatea oamenilor, gândirea lor.  Aș vrea să îi fac să fie mai buni, să fie mai uniți.

 Dar, știți că lucrul ăsta se schimbă foarte greu, adică mentalitatea unui popor, uitați-vă la al nostru, nu s-a schimbat în ultimii 30 de ani. Iar dacă ne luăm după filozoful Dumitru Drăghicescu, nu s-a schimbat în ultima sută de ani.

Eu voi încerca, o să mă zbat și sunt sigur că, în momentul în care voi fi primar, voi face ceva progrese.

 Să trecem repede peste partea asta cu mentalitatea, să nu observe alegătorii. Ce veți face, concret?

Noi am fost pionieri, în multe domenii. În ceea ce privește infrastructura, s-au făcut lucruri, s-a introdus apa, mai repede decât în alte localități, dar, anali­zând acum, concret, sunt lucruri care trebuie neapărat îmbunătă­țite. Trebuie refăcute, reamenajate drumurile..

 Era treaba domnului Radi, aici…

Trebuiau reamenajate, foarte multe nu au evacuarea rezolvată, nu avem, încă, în comună, gaze, o primărie modernă. Ce să vă spun, sunt o grămadă de lucruri care trebuie rezolvate. Nu avem un centru civic. Pe latura economică, dacă în anii ’90, comuna noastră era plină de căpșuni, era plină de pomicul­tură, de animale, acum nu mai avem aproape de nici unele. Aș vrea să revigorez această latură, să obținem niște programe, prin Uniunea Europeană, să oprim tinerii, acolo. Contez foarte mult pe acești tineri, să îi ajutăm prin niște programe. Într-adevăr, noi, dacă sărbătorim „Sărbătoarea căpșunului”, să avem și căpșuni acolo. Noi, practic, sărbătorim căpșunile, dar nu avem căpșuni.

 Oamenii le cumpără de la Kaufland sau de la Lidl și le vînd acolo și nu e departe de adevăr, asta.

Dacă se continuă așa, o să vedem peste zece, douăzeci de ani, dacă vom trăi, o casă locuită, zece nelocuite, se va depopula satul.

 Adică, vor pleca oamenii din Bunești.

Da, vor pleca. Unii pe cale naturală, iar tinerii, neavând loc de muncă, neavând nimic, vor pleca de acolo. În perioada asta, noi nu am reușit să aducem niște investitori, iar asta propun, să oferim ceva, un centru de achiziții, să facem 10-20 de locuri de muncă, pentru oameni, ca să îi oprim acolo. Prin aceste programe, cu căpșunile, prin pomicultură, prin creșterea animalelor, avem islazurile acelea, prin roșii, tomate. Sunt oameni care vor să stea acolo, dar trebuie să trăiască din ceva. Cum pot trăi altfel, decât prin accesarea unor fonduri, să obținem niște programe, ca să îi ținem acolo..?

 Dar știți cum se face lucrul ăsta? Adică, ați mai făcut? Sau aveți idee cum se face?

Am idee, am discutat cu niște specialiști de la Direcția Agricolă. Pe de altă parte, prin anii 2006-2007, eu am făcut un curs postuniversitar și un master, la care ne învățau cum să construim aceste proiecte. Într-adevăr, lucrurile au evoluat mult, de atunci. Și sunt destui specialiș­ti, am observat, în ultima perioa­dă, am început și noi să accesăm mulți bani de la Uniunea Europeană, să construim diverse programe. Important este să vrem. Eu am credința că voi putea schimba în bine destinele acestei comune, în care m-am născut.

 Bunești, adică oameni buni…

Da, să știți că profesoara de istorie, când eram la școala generală, ne spunea că, observa și dumneaei, că nu era toată lumea așa de bună, precum era numele comunei – Bunești. Dar eu am încredere, fiindcă am mers în comunitate și am discutat cu foarte multe persoane și mi-am dat seama că lumea este bine intenționată, fiecare om are un suflet bun și fiecare gândește să îi fie bine lui și familiei lui.

 Normal, pentru că sunteți de la Bunești, e bine si fiți și egoist, cum ziceți dumneavoastră, nu ați avut nici colectiv, la Bunești, prin urmare, ați dus-o bine și pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.

Într-adevăr, noi nu am avut Cooperativă Agricolă de Producție, pentru că nu a permis zona respectivă, fiind una de deal. Ce s-a făcut, pe vremea dinainte, s-au plantat pe dealuri pomi fructiferi și lumea i-a întreținut. După anii ’90, încet, încet, livezile nu au mai fost întreținute, stropite, ca înainte, cei care se ocupau de ele au îmbătrânit și au rămas în pagină. Acum, chiar e o problemă cu dealurile de la noi, chiar sunt, majoritatea, părăsite și nemun­cite. Avem un investitor care a cumpărat o parte, câteva hectare, de acolo și a început să planteze. Așa aș dori și eu, să găsim pe cineva căruia să îi dăm…

 Pe cine aveți în vedere, este o persoană cunoscută?

Da, este o personă cunoscută, care s-a născut acolo, domnul Mutu, de la Annabella, care a cumpărat și a plantat acolo niște pomi fructiferi, procesează în fabrica dumnealui, desface în magazinele dumnealui. Dar este foarte puțin, ținând cont de ce suprafețe avem noi acolo. A trebuit să umblu prin toate satele comunei și am observat, vreau să ne îndreptăm foarte mult și spre relația școală-primărie-biserică. Aș dori, în primul rând, să ne aplcăm asupra bisericii, am găsit o biserică la Teiuș, care este monument istoric și trebuie neapărat găsite niște fonduri, ca să o reparăm, să o întreținem. Cu toate că nu o mi se permită să iau banii de la primărie, o să mă implic în asta, o să încerc, prin anumite programe, prin relațiile pe care le am, să găsesc anumiți oameni, care să poată ajuta. Este monument istoric și să știți că este într-o stare avansată de degradare, în sensul că nu s-a mai investit absolut nimic acolo, acele garduri, care o împrejmuiesc, sunt degradate, chiar pictura din interior este de foarte mult timp și nu e întreținută. Trebuie neapărat investit acolo.

Cimitirele, la rândul lor, trebuie să amenajăm mai bine, accesul către acestea, să le mai aranjăm puțin, pentru că lumea trebuie să își cinstească înaintașii, rudele înmormântate acolo. În ceea ce privește școala, lucrând și în învățământul militar, am, pe undeva, o afinitate față de educație. Din generația mea, suntem eu și cu preotul Barbu Laurențiu, cei care am reușit să ajungem puțin mai sus decât colegii, vreau ca și cei care urmează să aibă șansa să învețe. Am înțeles că și acum sunt elevi perfomanți, dar aș vrea să amplific această relație cu școala, Spuneați, mai devreme, că aveți colegi din generația dumnevoas­tră care au ajuns în posturi importante.

Colegi din generația mea, din Liceul Militar, au ajuns. Pot să vă spun că unul dintre colegii mei a ajuns chiar ministru, am colegi în diverse ministere, care sunt în funcții mari. Ne întâlnim anual, de regulă, la Sinaia, cu drag, chiar avem un grup pe Whatsapp, pe care ținem legătura, zilnic comu­nicăm, discutăm, ne ajutăm între noi. Este un lucru foarte mare și mă gândesc, acum, majoritatea colegilor de acolo au fost oameni simpli, veniți de la țară, la oraș, dar eram cam de același nivel social și au reușit, prin învățătură, prin sârguință, să ajungă cât mai sus.

 Credeți, cumva, că această rețea a dumneavoastră, acest networking pe care îl faceți cu foștii dumneavoastră colegi, de la Liceul Militar, să vă ajute în exercitarea funcției de primar?

Nu neapărat, dar nu pot să nu mă bazez pe asta. Cu siguranță, dacă vreun coleg al meu deține anumite informații pentru un proiect sau ce am eu de făcut, cu siguranță că o să ne consultăm și o să ne ajutăm.

 Informații care nu sunt clasificate…

Categoric. Informații care țin de accesarea de fonduri europene, de exemplu.

 Înțeleg. Am fost cu toții la Bunești, cei care stăm în Vâlcea pentru că, practic, e imposibil să ajungi la Horezu dacă nu treci prin Bunești și prin comunele celelalte. Știți ce mă intrigă pe mine sau mă șochează? Faptul că automobile multe, mii și autovehicule de tonaj mare continuă să treacă prin Bunești. Și eu mă mir că acolo nu au fost accidente mortale. De ce trece tirul prin mijlocul comunei Bunești?

Fiindcă este drum național, este singura legătură între Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu. Vedeți, în ultima perioadă, traficul a crescut foarte mult, avem obiective turistice care sunt acolo, de când s-a dat în folosință Transalpina, avem acele mănăstiri. Lumea are, acum, un autoturism propriu sau mai multe și toată lumea circulă. Pe lângă faptul că, poate, a crescut de 20 de ori traficul, de la revoluție până acum. Avem, în zonă, acele mine și transportul feroviar a scăzut și a crescut cel rutier și e normal să fie așa.

 Aveți aproape stațiunea Băile Govora.

Am o relație foarte bună cu domnul Primar Mateescu..

 Apropo, dumnealui mai candi­dea­ză? Cred că are, tot așa, vreo 26 de ani… Mie mi se pare enorm.

Am înțeles că mai candidează și dumnealui, cred că are vreo patru sau cinci mandate. Am colaborat, pe linia aceasta instituțională, când eram în activitatea militară, organizam anumite concursuri militare la Băile Govora, așa ne-am cunoscut. Am mai desfășurat diverse activități, cu ocazia Zilei Naționale, am participat și noi, cu o formație militară, acolo. Chiar când m-am întâlnit cu dumnealui, spunea că încearcă să atragă investitori străini, ca să revigoreze, cumva, stațiunea aceasta. Mi-aduc aminte, când eram adolescent, ne duceam, în fiecare sâmbătă și duminică, la Băile Govora. Era ceva deosebit acolo, atât ca obiectiv turistic, dar avea și anumite puncte de atracție.

 Avea „patină”, se simțeau vechiu­­l și noul, în Govora. Se înge­mănează și dau un contrast foarte interesant.

Suntem privilegiați, de la Dumnezeu, să avem o zonă așa frumoasă, începând de undeva, de la Govora sat și, ducându-ne spre Horezu, unde și poluarea este relativ mică, unde speranța de viață este mai mare, unde se trăiește încă mult.

 Media este peste 90 de ani.

Nu știu dacă media este așa, dar avem încă multe persoane care trăiesc peste 90 de ani. Voiam să vă mai spun, apropo de latura culturală, am colaborat foarte bine și cu Forumul Cultural al Râmnicului, am colaborat foarte bine și cu Asociația „Cultul Eroilor – Regina Maria”, din Râmnicu Vâlcea, am desfășurat multe activități și cu cei de la alte asociații. De fapt, din activitate am discutat cu domnul Dumitrașcu, de la Forumul Cultural, să facem o monografie a comunei Bunești.

 Nu s-a făcut până acum?

A fost o formă. Dar este mai veche și cred că ar trebui actualizată, cu mult mai multe date. Undeva, la începutul anilor ‘80 a fost o tentativă de monografie, am și văzut-o, la momentul respectiv, o broșură mai micuță. Vreau să fac ceva mai amplu și am găsit, deja, pe unul dintre profesorii care au lăsat ceva în urmă, în comunitate – domnul profesor Dabu – l-am cooptat, este de acord și o să încercăm să facem ceva.

 Asta, dacă ajungeți primar.

Dacă ajung primar.

 Dacă nu ajungeți, viceprimar vă convine?

Nu mi-am pus problema asta, eu mi-am propus să câștig, Fiecare om, când intră într-o bătălie, își propune să căștige.

 Și poziția de viceprimar e un câștig.

Chiar am discutat cu niște consăteni, mi-au spus că ar fi bine să continui lupta politică, chiar dacă pierd, fiindcă ar fi păcat, au văzut mulți în mine un potențial. Nu câștig acum, voi câștiga peste patru ani.

 Și cu patru ani exepriență, ca viceprimar…

Și cu patru ani experiență ca viceprimar.

 Vedeți experiența domnului Mircia Gutău…

Exact. Chiar am discutat și cu consilierii mei, am consilieri din toate categoriile sociale.

 Mă gândeam că aveți de la toate partidele, ce bine ar fi fost.

Am discutat, în momentul în care vom câștiga, aș vrea să stau de vorbă cu ei și să nu mai ținem cont că unii sunt de la PSD, alții de la PNL și, pur și simplu, să ne unim toți și să reprezentăm cetățenii.

 Gândiți normal.

Un alt aspect, pe care l-am promovat eu, ar fi acela că aș vrea să dăm socoteală. Cum domnul Mircia Gutău face, în Râmnicu Vâlcea, anumite ședințe, semestriale sau anuale, publice, în care prezintă obiectivele realizate, ce nu s-a realizat – de regulă, dumnealui prezintă ce s-a realizat în plus – așa aș vrea să promovăm și noi. Iar aceste ședințe ale Consiliului Local să fie transparente, lumea să participe la ele și să vadă, într-adevăr, dacă cei care au fost aleși le reprezintă interesele, dacă sunt reprezentați cum trebuie.

 Și atât, că nu mai pot să facă nimic. Doar să vadă și atât.

Doar să vadă și atât. Și știu că data următoare pot să cântărească mai bine votul pe care îl dau.

 Da, pentru că, din perspectiva asta mă gândeam eu ieri, astăzi continui, că ar fi bine să acceptați un post de viceprimar, mai ales pentru că sunteți foarte, foarte tânăr, în politică, iar data viitoare chiar puteți fi primar din prima, din primul tur.

Eu sper să nu pierd ăștia patru ani.

 Sper și eu, alături de dumnea­voas­­tră, dar eu puneam tot răul înainte.

La modul cel mai sincer, vă spun, pentru mine este o provocare, dar, în același timp, sunt și foarte bine intenționat. Adică nu am decât interesul oamenilor de acolo, vreau să le redau oamenilor încrederea în ei, vreau să le redau tot ceea ce le lipsește, poate, în momentul de față. Și, așa cum am sloganul, vreau să fiu un primar al tuturor, vreau să fiu un primar de viitor, vreau să am grijă de ei. Pur și simplu să mă îndrept spre nevoie lor, spre problemele pe care le au, să încerc să ajung în anumite sate, care sunt mai izolate, să le asigur factorul medical, să nu mai vină ei de acolo, să le găsesc un mijloc de transport, ca să ajungă cu ușurință la Râmnicu Vâlcea sau în altă parte. Sunt treburi mărunte, pe care încerc să le rezolv foarte repede, să le pun un bancomat acolo, în centru, să facem un centru civic, cu o parcare. Vreau să facem o primărie modernă, să avem un spațiu verde.

 De ce nu s-a făcut, domnule Copăceanu, până acum?

Eu vă spun sincer, am rămas surprins, nu am mai intrat în primărie de acum un an și jumătate, în anii aceștia încă se face focul în sobe cu lemne, ca acum o sută de ani, adică, eu vreau să facem, totuși, altceva, să avem o centrală, măcar, nu mi se pare normal așa ceva. Nu mi se pare normal să nu avem o sală de sport, după atâția ani, adică se face sport ca acum 40 de ani, când eram elev. Nu mi se pare normal să nu avem o sală de festivități, în care să aducem și noi niște oameni de cultură. Adică, nu aș vrea să aduc decât un muzicant de manele, foarte cunoscut, pe care pot să îl văd și la televizor. Eu nu sunt de acord cu asta, vreau să promovez oamenii de acolo. Cu elevii, care sunt la școală, cu ajutorul profesorilor, al personalului didactic, să facem un ansamblu și să îl promovăm. Și, atunci, părinții elevilor respectivi văd și sunt mulțumiți și, eventual, pe acei copii să îi și stimulăm cumva, de la primărie, cu o sumă de bani și să vadă că munca lor este răsplătită.

 Înțeleg. Dacă eu aș fi suma totală a alegătorilor din Bunești, înțeleg că sunt cam 2600 de locu­itori.

Da, în jur de 2600 și votanți, în jur de 1800.

Bun, cu toată suma asta de 1800 de alegători, care sunt elementele cu care ați încerca să mă seduceți, să luați voturi?

În primul rând cu faptul că doresc ca, după atâția ani, să fie o schimbare. O schimbare, după 24 de ani.

 O schimbare este, întotdeauna, bună.

Pe de altă parte, eu încerc să îi conving pe alegători că vin cu ceva nou. Vin dintr-un mediu ordonat, în care toată viața, în momentul în care am primit o sarcină, am dus-o până la capăt, nu ma lăsta-o la jumătate, am fost foarte prompt. Am niște calități pe care mi le-a conferit acest sistem militar, timp de 36 de ani, ce mă recomandă. Pe de altă parte, experiența mea profesională. Adică, eu, chiar dacă am fost 36 de ani militar, am destule specializări care sunt formate în viața civilă.

 Practic, puteți conduce primă­ria, cu ochii închiși.

În primul rând, am specialitate de drumuri și poduri, am specialitate de lucrări hidrotehnice, am specialitate de mașini și utilaje, am făcut Facultatea de Inginerie Mecanică, am master în managementul sectorului public. Toată viața am participat la construcția de drumuri, de poduri militare. În județul Vâlcea, când eram elev, noi am făcut două poduri fixe, permanente, dar din lemn, cum se făceau la vremea respectivă, unul în Sutești și unul în Frâncești. Poduri care au ținut, unele dintre ele, vreo 30 de ani, pe care au circulat mașini, fel și fel de utilaje.

 Foarte tare, nu știam.

Vă dați seama, am lucrat 12 ani în Deva, noi construiam poduri militare pe Mureș.

 Și alte argumente pentru mine, om tânăr, din Bunești, care vreau să plec în Anglia, de pildă? Argumente să rămân acasă.

În momentul de față, vă dați seama că nu prea sunt argumente să pot să îi opresc. Tinerii nu au ceva concret, dar în momentul în care eu voi promova și voi realiza obiectivele pe care mi le-am propus, vă dați seama că lumea o să analizeze mult mai bine dacă pleacă sau nu. Omul poate să își facă o afacere, aici, în comună, lângă părinții lui. De ce trebuie să plece? Să se rupă de familie, să își lase copilul aici? Și ați văzut că, dacă un copil nu este crescut de ambii părinți, se dezvoltă altfel.

Pentru că se simte singur, părăsit de societate, de stat, de colectivitate, nu are ajutor financiar, bani nu poate să ia de la bancă, nu vede viitorul lui aici, e închis, e căpăcit și nu are șanse. Și, atunci, preferă să se arunce în voia destinului, să muncească orice ar fi, al străini, dar, măcar, speră că el sau copiii lui vor avea viitor.

Dacă observăm, practic, în țara noastră, populația a scăzut foarte mult, de la Revoluție încoace, foarte mulți oameni educați au plecat după salarii mai mari. S-a încercat, în ultima perioadă, pe medici, de exemplu, să îi stimuleze să rămână aici, pe salarii mai mari, dar nu cred că s-a reușit, în totalitate. Vă dați seama că toată lumea pleacă spre mai bine, dar sunt exemple și de localități, de la noi din țară, care au reușit să se dezvolte și să atragă investitori, să facă ceva acolo. Acestor investitori, dacă le oferi anumite facilități acolo, vor veni, dar trebuie să pleci de la treburi mărunte, cum erau acele cooperative meșteșugărești. Am prieteni care și-au făcut ferme, pe la Vaideeni, prin alte părți, ferme de vaci, în care omul are 20 de vite și trăiește foarte bine. Am observat și în țară, oameni educați, care nici nu au treabă cu creșterea animalelor, cu legumicultura, cu pomicultura, pur și simplu s-au adaptat acolo, au încercat să facă o anumită afacere, în aceste domenii și au reușit.

 Vă pun o ultimă întrebare, credeți că Primăria Bunești și funcția de primar pot constitui, în timp, poate nu în prima lună de mandat, după câteva luni, un pol, chiar de finanțare a oamenilor care au nevoi, pentru dezvoltarea unui business mic, a unui meșteșug local, a unei alte activități de ordin cultural.

Asta depinde și de fondurile pe care le ai și totul e o luptă. Noi chiar ne-am propus, în unul dintre proiectele noastre, ca oamenii care au probleme deosebite, probleme grave, o nenorocire, să încercăm să avem un fond, prin care să ajutăm acești oameni. Dar, dumneavoastră ați spus cu totul altceva, să încercăm să ajutăm oameni care vor să își dezvolte o afacere, să îi ajutăm să rămână acolo, să cumpere un utilaj, să facă ceva. Putem rezolva aceste lucruri numai prin accesaraea de fonduri de la Uniunea Europeană.

 Și, apoi, prin parteneriate public-privat, între instituția primă­riei, care este un for superior, care poate atrage fonduri și dă garanția statului și orice locui­tor din comuna Bunești, care vrea să dezvolte o mică afacere.

Cu siguranță, vom promova și vom ajuta acești oameni. Chiar dacă nu îi putem ajuta în totalitate, cel puțin să îi îndrumăm, să îi încurajăm, să nu-i lăsăm singuri.

 Uitați ce vă propun, am făcut o mică breșă în imperiul de peste 20 de ani al domnului Radi, fără să îi facem, sper, vreun rău. Eu, cel puțin, îl asigur de toată simpatia mea, ca persoană. Totuși, ca factor de administrație publi­că, aducându-vă pe dumneavoastră în fața oamenilor, aducem, practic, schimbarea și nevoia de sincronizare cu alte valori, ale vestului. Noi suntem, practic, în faza asta, de sincronizare rapidă sau de pierdere totală a tot ceea ce am avut, Pentru că, dacă pierdem acum, după perioada asta de pandemie, o să pierdem trenul și nu o să îl mai prindem niciodată. Vom fi o gubernie rusească.

Exact. Și eu cred că dacă pe ultima sută de metri nu produci o schimbare, ceva mai bun, pierzi chiar o șansă mare de tot. Nu zic că eu, chiar sunt șansa celor de acolo, dar, zic că oamenii aceștia merită să încerce și cu altcineva și, din ce le-am explicat eu și din ce am făcut în viața asta, sunt sigur că nu voi dezamăgi. Nu zic că va fi ușor, va fi foarte greu, dar am destulă voință, destulă capacitate, am destulă putere și sunt sigur, că vom schimba lucrurile în bine. Sunt sigur că și pe acei oameni, care au în momentul de față, ceva de spus despre mine sau nu vor vota, pot să îi aduc în stadiul de a-mi da încrederea și de afi alături de mine. De fapt, asta și vreau să fac, după ce câștigăm, să nu mai gândim pe criteriile vechi, pur și simplu să gândim, pentru oamenii de acolo, pentru a promova problemele lor și pentru a le rezolva. Și sunt sigur că am capacitatea de a-i modera și de a ne înțelege.

 Haideți să mai stăm de vorbă, după o săptămână, două, după ce v-ați lovit cu fruntea de rea­li­tățile comunei Bunești…

Cu siguranță, mi-a făcut plăcere acest dialog cu dumneavoastră, constructiv pentru mine, sunt încântat că ați fost de acord să îmi promovați ideile în ziarul dumneacoastră și vă asigur că nu vă voi dezamăgi, nici pe dum­nea­voastră, nici pe locuitorii din comuna Bunești.

 Noi vă primim, oricând, cu plăcere, ca pe orice alt cetățean care vrea să facă ceva bine, pentru comunitatea în care trăiește. Eu vă mulțumesc că ați venit și vă mai aștept în maxim două săptămâni, ca să le dăm oamenilor și un „after fight”, după o sptămână de campanie, după ce vă loviți puțin de realitățile electorale ale feudei domnului Radi, încă.

Cu siguranță, voi reveni, vă mulțumesc.

 Și eu vă mulțumesc.

Un interviu realizat de

Silviu Popescu