În micul oraș dintre munți, Brezoi, există valori, a căror poveste a succesului, nu a fost niciodată cunoscută. Redactorul șef de la Curierul de Râmnic ne-a cerut să găsim două exemple de tineri din Brezoi, despre care știe prea puțină lume și care ar merita să fie subict de presă. Am găsit, nici nu a trebuit să căutăm prea mult, exemplele erau chiar lângă noi, iar în articolul de astăzi, dorim să vi le și prezentăm. Sunt două fete din Brezoi, care au crezut că succesul poate fi obținut prin propriile forțe, indiferent de locul de unde vii.
Un prim exemplu ar fi Emilia. Emlia a fost îndrăgostită de lieratură, la Brezoi, un orășel, care nu are o Casă de Cultură și nici bibliotecă, ca lumea. După ce a terminat a opta, Emilia și-a urmat drumul și pasiunea arzătoare pentru literatură. A plecat la Râmnic, la prestigiosul Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”. Și-a dorit mereu altvceva, mai bun, pentru ea. Să se dezvolte diferit. După anii de liceu, Emilia a reușit să obțină rezultate remarcabile la Bac. Media de 9,80 reprezenta apogeul carierei sale de elevă.
După doar un an de studiu la Universitatea București- Facultatea de Litere, Emilia a primit unica șansă de a-și urma visul la „Cambridge”, din partea unui profesor, care a realizat că studenta lui trecuse peste limitele facultății. A plecat la Cambrige, în necunoscut și viața ei s-a schimbat , în mod radical. Viața ei s-a fracturat, dar Emilia a strîns din dinți și a luat totul, de la zero.
Emilia a primit un sprijin uriaș din partea statului englez, ceea ce România nu i-a oferit. Aceasta discrepanță dintre sisteme, implicit greutățile întâmpinate în anul de studiu în București, și nu în ultimul rând sumele considerabile de bani ce trebuiau alocate constant în cadrul Universității, au dus la dorința Emiliei de a rămâne și profesa în srăinătate.
După terminarea cursurilor prestigioasei facultăți, Emilia lucrează, ca profesor de limbi străine, pentru un program de studiu dedicat elevilor străini, în cadrul Universității „Cambridge”. Cei patru ani de studiu în Anglia au maturizat-o, au responsabilizat-o, dar și-a jucat șansa de a face, ca visul său să devină realitate.
Cel de al doilea exemplu este Alina. Era dotată pentru matematică. Pasiunea sa, rar întâlnită în rândul adolescenților de azi, a determinat-o să urmeze liceul„Gheorghe Surdu” din Brezoi. O să revenim să vă spunem și cine a fost Gheorghe Surdu.
Alina părea nonconformistă și chiar era. Mulți nu s-au prins, lumea din jurul ei a ales să se lase ghidată după aparențe, subestimând-o. Alina nu-și exerioriza puterea. La examenl de Bacalaureat a arătat tuturor, cât este de capabilă. În Brezoi s-a făcut liniște. A terminat liceul la profil umanist, dar a concurat la Facultatea de Științe Economice Lucian Blaga” din Sibiu, specializarea de management. Evident că a reușit, iar la fel ca Emilia, draga noastră Alina, vrea să părăsească țara, vrea să plece, nu mai este ceva anormal, vrea să se pună în adevărata sa valoare, să aibă șansa de a profesa. În cazul Alinei, sper că v-am convins că aparențele înșală. Alina este personificarea acestei zicale.
Sincere să fim, noi două nu ne-am consumat prea mult pentru articolul de azi. Le știm bine pe fete, surprise, ne sunt surori! V-am putea spune un milion de povești cu ele. Ne-am limitat discursul nostru de ziarist începător la exemplul lor. E exemplul a doua tinere, plecate dintr-un colț uitat de lume, un capăt al Pământului, care ne-au dat nouă, surorilor mai mici, cele mai bune exemple. Ne-au arătat că reușita înseamnă luptă, ambiție , voință și curaj. Două surori din Brezoi au reușit, veți spune, ce mare lucru!
E mare lucru. De fapt, cu noi două, patru surori din orășelul ăsta, ( poate ar trebui să schimbăm titlul) , arată că pot fi fericite, prin ele însele, chiar dacă pleacă la drum cu handicapul numit Brezoi.
Că și visurile noastre, pentru că, da, le avem și noi, pot deveni realitate.
Articol scris de:
Teodora Manafu și Alexia Boroiu
