„Am ajuns la un acord politic în Parlamentul European asupra raportului legislativ al Mecanismului de Reziliență și Redresare. Raportul legislativ este susținut de cele patru mari grupuri politice proeuropene din Parlamentul European: Grupul PPE, Grupul Socialiștilor, Renew și Verzii.
Mecanismul de Reziliență și Redresare este cel mai important pilon al Planului de Redresare al Uniunii Europene. Mecanismul va gestiona 672,5 miliarde de euro din cele 750 de miliarde de euro alocate Planului de Redresare. Prin acest mecanism, România va primi peste 30 de miliarde de euro în următorii 4 ani.
În urma negocierilor din Parlamentul European pe care le-am coordonat în ultimele trei luni din poziția de coraportor, am reușit să includ în legislația mecanismului mai multe prevederi foarte importante pentru România.
În primul rând, Parlamentul European susține alocările de fonduri negociate de Consiliul European pentru fiecare țară, atât sumele cât și criteriile. Deși grupurile de stânga din Parlamentul European au dorit renegocierea criteriilor într-un mod care ar fi dezavantajat România, ne-am opus cu succes. Criteriile rămân aceleași, iar suma obținută de președintele României pentru acest mecanism este susținută de Parlamentul European, nu este pusă sub semnul întrebării. La fel este susținută și suma obținută pentru România din bugetul clasic, multianual, al Uniunii Europene. Putem spune astăzi cu certitudine că cele 79,9 miliarde de euro vor reveni României.
În al doilea rând, am reușit să obținem acordul politic în Parlamentul European pentru creșterea duratei Mecanismului de Reziliență și Redresare de la trei ani, cât a fost agreat de Consiliu, la patru ani. Astfel, vom avea un an în plus, până la finalul anului 2024, pentru a atrage fondurile din acest mecanism. Mai mult, România și celelalte state membre vor putea deconta prin acest mecanism inclusiv cheltuieli realizate pentru combaterea pandemiei de COVID-19 în perioada februarie – decembrie 2020, adică înainte de intrarea în vigoare a mecanismului.
Am ajuns la un acord, de asemenea, pentru creșterea prefinanțării – adică a avansului pe care țările europene îl vor primi din fondurile nerambursabile cuprinse în acest mecanism – la 20% din suma totală nerambursabilă, față de 10% cât a fost propus inițial. Este vital ca acest avans să fie cât mai mare astfel încât să punem la dispoziția țărilor europene, care se confruntă cu lipsă de fonduri, cât mai repede resurse suficiente pentru începerea investițiilor din planurile naționale de redresare. Cu cât vor ajunge mai mulți bani mai repede, cu atât oamenii vor simți mai mult și mai repede beneficiile acestui ajutor pentru depășirea crizei.
De asemenea, am evitat adoptarea unei liste de proiecte neeligibile. Alte grupuri politice doreau să facem o listă de tipuri de proiecte care să fie excluse din start de la finanțarea prin acest mecanism. Spre exemplu, doreau interzicerea explicită de a finanța investiții din combustibili fosili, inclusiv gaz. Am reușit să evităm o astfel de listă, mai ales fiindcă, pentru România, gazul, pe baza unor tehnologii moderne, reprezintă o alternativă de combustibil mai puțin poluantă care poate fi folosită în perioada de tranziție spre o economie verde.
Am negociat, totodată, ca fiecare stat să poată transfera în mod voluntar un procent de până la 5% din fondurile sale structurale și de coeziune către Mecanismul de Reziliență și Redresare. Pentru România acest lucru înseamnă că, dacă dorim, putem transfera până la 1,3 miliarde de euro din fondurile noastre de coeziune spre proiecte pe care le finanțăm prin mecanism. Este foarte important că există o limitare de 5% a acestui transfer pentru a preveni ca, în viitor, Politica de Coeziune să devină sursă de finanțare pentru alte noi instrumente și să fie slăbită. Avem nevoie în continuare de o finanțare robustă a Politicii de Coeziune. În vremuri de criză, avem nevoie de flexibilitate, să putem folosi banii exact acolo unde avem nevoie. Pe termen lung, păstrarea Politicii de Coeziune este foarte importantă pentru România.
În final, am căzut de acord ca fondurile din acest mecanism să fie alocate către șase direcții: tranziția spre o economie verde, digitalizarea, coeziunea socială, competitivitatea economică (includem aici sectorul privat, IMM-urile, industria, infrastructura), întărirea capacității administrative (de exemplu reformarea și extinderea capacității instituțiilor publice) și politicile pentru tineri.
Am lucrat foarte bine pe acest raport cu ceilalți doi coraportori, Dragoș Pîslaru de la Grupul RENEW și Eider Gardiazabal Rubial de la Grupul Socialiștilor, și am reușit împreună să obținem sprijin politic pentru acest raport din partea celor patru mari grupuri politice din Parlamentul European, PPE, Socialiștii, Renew și Verzii. Acest lucru înseamnă o susținere din partea a peste 70% din totalul membrilor Parlamentului European.
Acum urmează ca raportul să fie votat luni, 9 noiembrie, în Comisia pentru bugete și în Comisia pentru afaceri economice și monetare. Joi, 12 noiembrie, va fi votat în plenul Parlamentului European mandatul cu care noi, coraportorii, vom merge la negocierile finale cu Consiliul Uniunii Europene.
12 noiembrie este exact data pe care am stabilit-o încă din luna iulie pentru a finaliza munca legislativă pe mecanism în Parlamentul European. Deși am primit peste 1700 de amendamente din partea europarlamentarilor pe acest proiect de raport legislativ, am lucrat neîntrerupt tocmai pentru a ne ține promisiunea și a adopta acest proiect important la timp.
Imediat după 12 noiembrie vom începe negocierile finale cu Consiliul cu obiectivul de a ajunge la un acord final în câteva săptămâni, astfel încât mecanismul să poată intra în vigoare fără întârziere, la 1 ianuarie 2021, iar banii să ajungă cât mai repede acolo unde este nevoie de ei.”
