Inima este casa iubirii noastre!

866 0

Iubirea este descrisă în poezii, în romane şi este fredonată în cântece. Ne-o dorim şi o dăruim cu plăcere.

Deşi specialiştii o „caută” prin creier, să nu uităm că dragostea se ascunde în inimă.

Inima este un simbol al vieţii şi, prin tradiţie, ne-am obişnuit să o considerăm sediul sentimentelor.

De aceea se spune că „ne dăruim inima” atunci când ne indrăgostim de cineva.

Dar există o explicaţie a faptului că inima s-a impus ca un simbol al iubirii.

„Inimă frântă” este o metaforă folosită adesea pentru a descrie o trăire emoțională negativă, caracterizată de durere psihică și suferința.

Sindromul inimii frânte este o afecțiune temporară, cauzată de decesul unei persoane apropiate, despărțirea bruscă de persoană iubită sau de situații cu efecte puternice asupra stării psihice.

Inima frântă este asociată cu pierderea celei mai apropiate persoane-soț/soție, iubit/iubită , a unui părinte, copil sau prieten foarte apropiat.

Multe persoane care suferă de acest sindrom experimentază dureri bruşte şi intense în zona inimii sau atacuri de panică provocate de impresia unui infarct.

Aceste simptome pot fi induse de anumite reacții ale inimii în faţa avalanşeii hormonilor de stres.

În cadrul acestui sindrom, o parte a inimii se mărește temporar-condiție cunoscută în medicină sub denumirea de cardiomiopatie de stres.

Sindromul inimii frânte este tratabil și necesită, de regulă, o săptămâna de repaus.

Iată, deci, cum dragostea şi suferinţa se fac simţite mai întâi la nivelul inimii.

Atunci când suntem îndrăgostiţi, inima bate mai repede.

În clipele în care ne aflăm în faţa persoanei pe care o iubim, inima îşi înteţeşte bătăile, până la 170 pe minut.

Dacă avem „necazuri” în dragoste, vasele coronariene se pot contracta şi pot duce la o crispare a inimii, pentru că nu mai este alimentată normal cu sânge.

Astfel se explică durerile bruşte în zona inimii şi senzaţia că „ceva nu este în regulă”.

Atunci când iubirea ne este împărtăşită, căldura şi intimitatea relaţiei ne relaxează, respiraţia devine profundă, abdominală şi avem senzaţia că ne „creşte” inima în piept, ni se lărgeşte toracele şi….plutim.

Iar pentru a ne bucura de toate acestea să nu uităm că a iubi nu înseamnă a cere: timp, atenție, dragoste și energie, ci a le dărui.

 

Mihaela Iliescu

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *