“3 milioane de români au fost întemnițați de comuniști, 800.000 de oameni au murit fiindcă s-au opus regimului”
Ziua de 9 Martie a fost declarată Ziua deţinuţilor politici anticomunişti din perioada 1944-1989.
I-am omagiat ieri pe toți deținuții politici anticomuniști, care au făcut posibil ca noi, românii, să trăim astăzi într-o țară democratică, eliberată de teroarea deceniilor în care dictatura comunistă strivea destinul României, al unui întreg popor. Vom dedica, în curând, un interviu cu un fost deținut politic, chinuit de comuniști timp de 17 ani, din care, o parte au fost petrecuți în iadul de la Ocnele Mari.
Au fost oameni pentru care dorința de a apăra libertatea și demnitatea societății în care trăiau a însemnat mai mult decât propria suferință. O mare parte din viața lor au fost vânați, ei și familiile lor, de temuta mașinărie represivă a regimului totalitar, iar mulți au murit sau au fost uciși în temnițele comuniste, departe de familii, uitați sau stigmatizați de societatea acelor vremuri.
“Cei care am trăit acele timpuri întunecate din anii de comunism le suntem datori pentru prețul prea greu pe care l-au plătit în numele libertății și al drepturilor fundamentale de care românii erau privați atunci. Suferința și jertfa celor care au avut curajul să se opună autorităților totalitare nu pot și nu trebuie uitate”, spunea ieri Premierul Cîțu.
Senatoarea PNL de Vâlcea Claudia Mihaela Banu dedică, la rândul său, victimelor fostului regim comunist, câteva rânduri cutremurătoare: “Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, în timpul regimului comunist, în ţară au existat 44 de penitenciare principale şi 72 de lagăre de muncă forţată destinate deţinuţilor politici, în care au pătimit peste 3 milioane de români, dintre care 800.000 de oameni au murit.
Au existat nenumărate dovezi că, în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, România comunistă a cunoscut unul dintre cele mai dure regimuri represive.
Cifrele pe care statistica ni le pune la dispoziție nu pot să ne redea adevăratele drame trăite de mii sau milioane de cazuri. Însă, dacă am cunoște fiecare poveste de viață a acestor eroi ne-am cutremura și am rămâne fără cuvinte. De aceea, recunoștiința generaţiilor de astăzi, pentru cei care nu au ezitat nici o clipă să se opună regimului totalitar al vremurilor, trebuie să se ridice la înălțimea sacrificiului și curajului acestora.”
K.R.
