Dragoş. Sau, cum este cunoscut pe Facebook, Yli Bili.
Vâlceanul nostru s-a născut în urmă cu 40 şi ceva de ani într-un cartier al Râmnicului, fiind un băiat tare liniştit şi bine crescut. A cunoscut încercările grele ale vieţii de mic.
Dezamăgit de derapajele pe care le-au făcut mulţi politicieni după aşa-zisa revoluţie, ca mulţi români care îşi doreau un trai mai bun şi mai multe perspective, a luat şi el calea pribegiei. Libertatea e cel mai de preţ bun al omului, dar mulţi nu realizează asta, iar decembrie ’89 i-a adus şi lui asemenea privilegiu. De a vedea lumea, de a-şi lărgi orizonturile, de a cunoaşte şi observa. De a se realiza.
Şi nu a ajuns în Germania, Italia sau Spania, ci… tocmai în Brazilia, unde a reuşit să îşi facă rapid prieteni. Mulţi, deosebiţi şi interesanţi. Care îl aprecieză enorm.
Iubea de mic natura, munţii şi aventurile, aşa că, şi-a urmat pornirile, ca orice temerar. Mai întâi a explorat munţii nostri, peşterile, canioanele, a făcut numeroase trasee de căţărare, cum îi stă bine unui alpinist; cu piolet, corzi, colţari, papuci de căţărat, hamuri şi tot dichisul. Dar mai mult ca orice, iubea înălţimile. Fiecare vârf cucerit îl făcea fericit. Însă, îşi dorea şi mai mult. Tot mai sus! Să aibă lumea la picioare şi, cum spune el, să fie cu capul în nori. La propriu. “Hahaa, eu am mers înainte. Acum nu mai merg. Acum zbor peste munţi. Este extraordinar şi că poţi să faci zbor în doi. Tu eşti cu picioarele pe pământ… cumva, liniştită” îmi spune. “Dar să ştii că, cu capul în nori e mult mai fain! E cel mai fantastic lucru care poate exista. Şi, cea mai de preţ, e libertatea deplină de care te bucuri cu toată fiinţa!”
Aşa că, a ales parapanta pentru a-şi împlini visul. Întâi a fost învăţăcel, a experimentat, apoi şi-a înfiinţat, în Brazilia, propria şcoală de zbor cu parapanta, cu elevi amatori de adrenalină. Un lucru extraordinar! Acolo se învaţă: prezentarea echipamentului, noţiuni de aerodinamică (pentru a înţelege de ce zboară o parapantă), precum şi noţiuni de meteorologie (pentru a înţelege în ce condiţii se poate zbura cu o parapantă ). Odată insuşite aceste noţiuni teoretice de bază, elevii lui Dragoş învaţă cum se foloseşte echipamentul destinat zborului şi care sunt tehnicile de decolare, control în zbor şi aterizare, specifice acestui sport. Se poate zbura singur, sau în tandem, cu un partener, liber, sau cu ajutorul unui aparat cu motor.
A avea lumea la picioare, a te ridica deasupra a tot şi a toate este, nu doar înălţător… este divin! Pentru Dragoş nu există teamă, nu există gânduri neliniştitoare. Totul va fi bine, totul va fi minunat. Când zbori, te eliberezi, pur şi simplu. Zborul liber, deasupra munţilor, văilor, apelor, deasupra ogoarelor, a străzilor, a localităţilor, cu oamenii mici, acolo, jos, ca nişte puncte, este ceva fantastic.Ziua, noaptea, chiar şi deasupra unui Vulcan în eruptiţie. Nimic nu se compară cu acest sentiment. Dar, munţii sunt divini, munţii sunt cei mai aproape de Cer, de Dumnezeu. De acolo se vede Creaţia, în toată măreţia şi splendoarea ei. Acolo eşti liber, să trăieşti intens şi să simţi totul la maxim. Esti… tu. Eşti fericit cu adevărat.
În ultima perioadă, Dragoş a vizitat Franţa, Elveţia şi Germania, unde, desigur, a survolat munţii minunaţi , pe care alţii nu îi văd nici de jos măcar. O experienţă uimitoare a fost cea de la Col de la Forclaz, o trecătoare situată la 1527 m, în Elveţia.
Kandy Reisenauer
