Tablou de primăvară, cu imagini de pe un afluent al râului Olănești, pârâul Mosoroasa. Acest pârâu izvorăște din Lacul Frumos, de unde, în scurt timp, ajunge un focar de infecție cu răspândire în aval, către municipiu. Vorbim despre celebra zonă a mlaștinii Mosoroasa, arie protejată, de interes național, rezervație naturală de tip botanic.
Însă, în locul florilor cresc gunoaie multicolore. În locul frunzelor, ambalaje din plastic și hârtie. Ramurile scutură în adierea vântului rămășițe jalnice, ca după Apocalipsă.
Se întâmplă într-o pădure din Vâlcea, așa cum se întâmplă în prea numeroase păduri și locuri din Vâlcea și din țara asta.
Cine e responsabil de această nenorocire?
Când se întâmplă nenorocirile, parcă nimeni nu vede pe nimeni, nimeni nu aude, nimeni nu reclamă. Vecinii, chiar dacă știu, se acoperă între ei. Mizeria, cică, e adusă cu duba. Sau, poate cu căruța, după posibilități.
Aici, e în miezul pădurii, dar, de foarte multe ori, ticăloșii care aruncă fără scrupule gunoiul nici măcar nu se sinchisesc să facă minimul efort de a îl ascunde. Pândesc să nu-i vadă nimeni și îl rostoarnă rapid pe malurile apeolor, la marginea poienilor, pădurilor, pe râpe, în ape. Apele se umflă și duc la vale tot ce adună în calea lor. Plasticul și cârpele rămân agățate de ramurile copacilor. Ambalajele și lucrurile care plutesc ajung lângă baraje, unde dau serios de lucru angajaților de la Hidro. Există instituții care pot aplica sancțiuni, care pot lua măsuri, însă în lipsa sesizărilor, în lipsa depistării autorilor, parcă e imposibil să se schimbe ceva în bine
De ce se întâmplă asta?
Nu neapărat pentru că oamenilor nu li se oferă posibilitatea de a arunca gunoiul într-un loc organizat, ci… pentru că așa au chef. E moca. Gratis! E sentimentul de împlinire că ai călcat în picioare niște reguli, că ți-ai bătut joc de cineva, de niște instituții, e sentimentul că te simți mai grozav ca ceilalți.
Se spune că veșnicia s-a născut la sat, dar nici nu avem idee câți săteni aruncă gunoiul în natură sau își ard gunoiul în spatele curții, ca să nu facă contract cu vreo firmă de salubrizare. Sunt săraci, să-i înțelegem și pe ei… motivează unii. Chiar așa?
Pute a oase, fulgi, blană și plastic ars de ți se întoarce stomacul pe dos. Te duci in natură să te bucuri de mireasma pomilor înfloriți și duhoarea asta infectă îți umple plămânii. Unde sunt acei tineri ecologișiti și activiști, chipurile de mediu, care militează în pur spirit gretathunbergesc pentru interzicerea autovehiculelor pe combustibili lichizi, care urlă că s-au tăiat pădurile și că nu trebuie ucis niciun animal? Ei nu văd ce se petrece lângă ei?
Ce s-ar putea face în asemenea comunități?
S-ar putea monta pubele comune de capacitate mare, care sa fie ridicate la intervale fixe. S-ar putea anunța populația: fraților, vă primim gunoiul gratis, doar aduceți-l aici! Sau, măcar, să plătească o taxa modică la impozitul local, pentru familiile unde salubrizarea nu a ajuns încă, în plin secol XXI: Sau, amenzi uriașe și muncă în folosul comunității.
Despre Mlaștina Mosoroasa
Este situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Olănești, în satul Mosoroasa. Rezervația naturală are o suprafață de 1,40 ha și reprezintă o zonă de mlaștină mezo-oligotrofă, importantă pentru prezența speciei de plantă carnivoră, relicvă glaciară, Drosera rotundifolia – Roua Cerului.
Mlaştina Mosoroasa este unul dintre cele mai puţin cunoscute rezervaţii naturale din ţară. Din păcate, sau din fericire, accesul în zonă este unul anevoios şi periculos, dacă nu eşti însoţit. Practic, lacul este În mijlocul unei păduri de fag, pe o suprafață de aproximativ 200 mp, înconjurat de sălcii. În mijlocul acestuia se află o insulă unde se ajunge foarte greu, existând riscul de a te scufunda.
Planta carnivoră Drosera înfloreşte în perioada iunie-iulie și consumă insectele care i se lipesc de sucul pe care îl secretă.
Kandy Reisenauer
