13 iulie este un tribut adus muzicii rock. Rock-ul a evoluat în timp de la muzica afro-americană la rock and roll, pană la rock-ul psihedelic sau heavy metal.
Ziua de 13 iulie este considerată ca Ziua Internaţională a Rock-ului. Pe 13 iulie 1985 a fost organizat Live Aid, un concert care a avut loc simultan în Londra şi Philadelphia, scopul principal al acestui concert fiind eradicarea foametei din Ethiopia. Potrivit organizatorilor, la concert-ul live au luat parte peste 160.000 de persoane. Printre participantţi s-au numărat artişti precum Queen, Black Saabath, Led Zeppelin, The Who, Mick Jagger şi mulţi alţii. Ambele concerte au fost transmise live de BBC. Live Aid a fost evenimentul TV cu cel mai mare număr de spectatori din istorie: un număr de aproximativ 1.5 miliarde de persoane din 100 de ţări au vizionat transmisia în direct. Primul care a venit cu ideea ca această zi să fie declarată “Ziua Internaţională a Rock-ului” a fost Phil Collins deşi iniţial, primii care au considerat ziua de 13 iulie ca zi internaţionala a rock-ului au fost brazilienii. Ulterior această zi a fost adoptată şi în alte ţări, în special de cei care promovează acest gen de muzică. Muzica rock este un gen muzical specific celei de-a doua jumătăţi a secolului XX şi secolului XXI. Instrumentele muzicale de bază pentru rock sunt chitarele electrice (varianta standard cu şase corzi şi chitara bas) şi bateria, însă în multe subgenuri se întâlnesc şi claviaturi (pian, orgă electronică, sintetizator) sau alte instrumente.
De la Rock and roll la rock-ul psihedelic
Primii artişti care au abordat stilul rock and roll (sau rock ‘n’ roll) au fost afro-americani, mai tarzii “albii” fiind acuzaţi că au “furat” un stil muzical al negrilor şi l-au făcut “alb”. Printre artiştii de renume al începuturilor s-au numărat Buddy Holly, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Johnny Cash. Inspirat de rock and roll-ul american, rock-ul britanic avea să revoluţioneze muzica, prin formaţii ca The Beatles, The Who, The Animals sau The Rolling Stones. Ca o reacţie faţă de criza spirituală a societăţilor consumiste occidentale apare rock-ul psihedelic. Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă, cât şi ca mesaj, în acelaşi timp viabilă la contactul cu publicul larg. Se împrumută mult din alte genuri muzicale, o zonă de influenţă preferată de mulţi este Orientul, sub forma muzicii arabe, indiene şi chiar al culturilor din Orientul Îndepărtat. Printre cei mai cunoscuţi artişti ai genului se numără The Doors, Grateful Dead, Jimi Hendrix, Pink Floyd, The Rolling Stones. Influenţa muzicii rock cunoaşte un moment semnificativ în anul vara lui 1969, când cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock.
Hard rock şi heavy metal
La mijlocul anilor ’60, tot în Marea Britanie, apare hard rock-ul, din care se va desprinde mai târziu heavy metal-u şiv a deveni în timp o cultură individuală. Artişti precum Led Zeppelin, Black Sabbath, Alice Cooper, Deep Purple, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Scorpions se numără printre promotorii acestui curent. Curentul se schimbă drastic din punct de vedere formal în a doua jumătate a anilor şaptezeci şi va deschide drumul altor genuri muzicale, fie mai atractive pentru public. În anii ’80 şi va dezvolta multe subgenuri, cum ar fi glam metal, power metal, speed metal, doom metal, gothic metal, symphonic metal, death metal, thrash metal, black metal. Punk rock-ul apare la finele anilor şaptezeci, ca un curent împotriva comercializării genului rock, dar şi ca replică faţă de muzica elaborată, adesea ermetică pentru publicul larg, a subgenului progresiv. În Marea Britanie, muzica punk a devenit instrument de propagandă anarhistă; chiar şi astăzi, genul este asociat cu anarhismul. Începând cu anii ’90, diversele genuri de rock existente au fost combinate cu alte genuri muzicale, făcându-şi astfel apariţia multe genuri hybrid.
(Imagine de la MENTOR ROCK GATHERING in memoriam ADI BARAR – LIVE MUSIC SUMMER CAMP BREZOI – Formația ANTRACT)
Corina Enache
