Am aflat cu tristețe, că prof. dr. Gheorghe Ploaie, eminent dascăl și om de știință, a încetat din viață.
Întreaga suflare a județului Vâlcea, suferă din nou o mare pierdere, prin dispariția renumitului Profesor, un împătimit cercetător al munților, un neobosit căutător și păstrător al lor, un dascăl pentru atâția tineri pasionați de natură, născut în zona mirifică a munților Buila. S-a născut la 12 mai 1948 la Dobriceni, comuna Stoenești, sub Buila. Cum să nu iubească muntele?
Gheorghe Ploae a fost autor de cârți de specialitate, ghiduri turistice și de hărți.
A cochetat cu toată lumea, vocea sa blajină, simplitatea, firescul său debordant și multe alte calități, au făcut ca acesta să fie iubit de oameni din toate mediile.
Nicolae Almași, liderul Organizației de cercetași Mircea cel Bătrân, spune, cu tristețe, despre cel dispărut:
A fost alături de noi în primul deceniu de la înființarea filialei noastre în mai multe proiecte și ne-a îndrumat în activitățile de educație ecologică a copiilor și tinerilor și în cele privind protecția mediului atunci când am avut simultan custodia a trei arii naturale protejate din județul Vâlcea. Ne-a fost alături în parteneriatul „Cozia 97” al mai multor ONG-uri și instituții publice din județ. Și nu în ultimul rând, ne-a insuflat dragostea pentru munte și în mod special pentru valea și munții Lotrului care i-au fost atât de dragi.
Drum lin la îngeri domnule profesor! Sincere condoleanțe familiei și prietenilor! Dumnezeu să îl odihnească în pace! Cercetașii României – Filiala „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea
Florin Stoican, președintele Asociației Kogayon, transmite, de asemenea, un mesaj trist:
L-am cunoscut cu mulți ani în urmă pe Gheorghe Ploaie. El era deja un veteren al cunoașterii și conservării naturii vâlcene, eu abia porneam pe drumul ăsta. I-am citit articolele și cărțile despre zona montană a Vâlcii, am avut multe discuții despre flora de pe meleagurile noastre, despre locuri ascunse unde găsești specii rare, despre toponimie și istoria turismului montan de la noi. Am aflat și învățat multe de la el.
Am fost colegi în Consiliul Științific al Parcului Național Buila-Vânturarița, unde am tras împreună la conservarea acestui munte care ne-a adus împreună în pasiune.
Mulțumesc și drum bun spre o lume verde și plină de flori, domnule profesor!
Ce lasă Gheorghe Ploaie după el:
– cercetări științifice in domeniile: botanică, speologie, protecția naturii, turism etc.; îdrumare studenți, profesori, învatători, pentru lucraăi de licență sau gradul I; pregătirea elevilor pentru diverse concursuri naâionale de specialitate și proiecte de mediu; realizarea de filme documentare (15) despre natură, prezentate la televiziunea Valcea 1 si la diverse consfatuiri, simpozioane etc.; organizare simpozioane: ” Omul si muntele” – 10 editii, „Comunitate si mediu” – 5 editii; „Economie si Ecologie”- 2 editii; conferințe, asociate cu proiecții de diapozitive, la Voineasa, Sibiu, Râmnicu Vâlcea etc.; organizarea Simpozionului național „Omul si muntele” (1985-1995); organizarea Serbărilor Zăpezii, începând din 1980; cercetări țșiintifice fundamentale in laboratoare din București (Institutul de Biologie, Institutul de Protecția Plantelor, etc.) precum și în munții dintre Olt și Jiu: botanice, speologice, protecția naturii, contribuţii la constituirea de noi arii protejate (finalizate prin Decizia Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 384/1983);- efectuarea de marcaje turistice;- numeroase excursii cu elevi si adulti, concursuri de schi etc.;- infiintarea primei formatii Salvamont la Voineasa (1979-1989);- activitati culturale, conferinte stiintifice etc.
Am fost prieteni!
Cu dl. Profesor, am avut o prietenie frumoasă și am colaborat de multe ori, cât am fost redactor la publicațiile Viața Vâlcii, Info Puls și Publias. Ne-am împrietenit și am shimbat informații și experiențe, fiind amândoi împătimiți ai muntelui, însă, domnia sa era cu mult, mult mai experimentat, fiind, cum se zice, de meserie, iar eu, doar o simplă iubitoare de munte, cu ieșiri săptămânale. Era un om deosebit de blajin și de modest și deschis.
Ne-am văzut ultima oară la una din edițiile Trofeului Vânturarița, clubul montan vâlcean atât de îndrăgit în țară pentru acțiunile și oamenii săi. L-am invitat și a venit la tabăra de la lacul Balota, în Căpățânii. A venit discret și am stat de povești, s-a salutat și a vorbit cu mai vechii săi cunoscuți de acolo, ne-am fotografiat reciproc. Am avut grijă, pe cât posibil, să se simtă bine alături de alți montaniarzi, oameni deosebiți.
Domnul să-l odihnească în pace și să aline familia greu încercată!
Înhumarea a avut loc luni, 9 august, în comuna natală.
Kandy Reisenauer
