Pe perioada dezvoltării temei turismului vâlcean am suspendat seria opiniilor mele politice. Numai din respect pentru importanța subiectului pe care mi l-am ales pentru a deschide o dezbatere coerentă în comunitatea noastră: turismul vâlcean. Astăzi, mă întorc la politica de zi cu zi și la rolul pe care îl am în opoziție. Acela de a fi cu ochii pe putere și pe cei care o exercită, de cele mai multe ori, împotriva nevoilor pe care le are populația. Privesc și eu cu stupefacție în curtea Afacerilor Interne, acolo unde situațiile tragi-comice par fără sfârșit.
O femeie este ucisă cu bestialitate de soțul împotriva căruia judecătorii au emis nu mai puțin de zece ordine de restricție. Poliția domnului Bode îl vânează pe ucigaș cu lentoarea cu care s-a grăbit să o protejeze pe biata femeie de lama cuțitului care i-a scurtat viața.
Domnul Bode ori nu vede ce se întâmplă, ori nu înțelege, ori este cu gândul în altă parte. Nu există informație publică despre cum stă cu văzul și nici cu înțelesul ministrul Bode. Nu am auzit nici ca gândul său adânc să se îndrepte către crimele nerezolvate din trecutul apropiat: Caracal, ostaticii din Moldova, afaceristul aruncat în aer la Arad, ca să dau câteva exemple.
A nu se înțelege că stă degeaba domnul ministru. Clocește un sistem de identificare a purtătorilor de coronavirus cu ajutorul câinilor de urmă! Și nu în cofetării ori în săli de cinema și nici undeva în aer liber, pe acoperișul caselor și la marginea pădurilor. Filmul care rulează în capul său ministerial arată câinii de urmă lătrând pasagerii de pe aeroporturi, de exemplu. Ați auzit bine. A-e-ro-por-turi!
Câinii de urmă nu ajung pe aeroporturi, printre pasageri, decât în dictaturile multilateral descreierate, dacă nu știați. Dacă știați, poate i-o spuneți și ministrului Bode.
Am mai auzit de câini de urmă lătrând în mulțimi de oameni aflate în interiorul spațiilor limitate de sârmă ghimpată, de și mai tristă și tragică amintire.
De unde s-o fi inspirând ministrul Bode când aruncă pe piață asemenea imagini de coșmar?
Ca urmaș al colegului său Vela, care vâna pensionarii pe ulițele satelor pentru o infracțiune imaginată numai de el și ai lui, ministrul Bode continuă linia liberală a visului de a alerga pe oameni cu orice preț și cu câini de urmă, mai nou, cum îi stă bine unuia care poartă o pălărie prea mare pentru un sistem de gândire atât de mic.
