Pedagog, arhivist, cercetător științific, scriitor, mentor literar, publicist, editor şi redactor de reviste şi cărţi, coordonator de ediții (consilier editorial), animator și manager cultural, regretatul profesor Ion Soare, doctor în slavism, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi unul dintre cărturarii remarcabili ai județului Vâlcea, autorul primei Enciclopedii a județului Vâlcea – o lucrare monumentală, cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea, născut în ziua de 26 octombrie 1941, în satul Bârsești, comuna Budești, județul Vâlcea, anul acesta ar fi împlinit 80 de ani, dacă anul trecut, imediat după aniversarea a 79 de ani, nu ar fi trecut la cele veșnice, în ziua de 5 noiembrie 2020.
A rămas în mintea și în conștiința noastră pentru totdeauna, o figură prietenoasă, plină de bunăvoință și speranță- figura unui adevărat OM. Strângând fire de lumină din viață și cărți, ION SOARE a răspândit raze de lumină, scântei și bucurii în oameni, mai ales în Vâlcea, unde l-am cunoscut și apreciat.
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea, al cărui neobosit și tenace colaborator i-a fost în tot travaliul creator în ultimii 50 de ani, precum și Societatea Tinerilor Creatori și Artiști Vâlcea, al cărui mentor literar și membru de onoare și-a pus amprenta pedagogică, științifică și creatoare în tot demersul ei cultural în ultimii 20 de ani, aduc un pios și sincer omagiu scriitorului Ion Soare unul dintre scriitorii de mare profunzime ai românităţii a cărui posteritate intră tot mai mult în zodia Timpului care nu trece.
Mărturisirea profesorului Ion Soare ne întruchipează dragostea nețărmurită pentru Dumnezeu, Vâlcea și oamenii săi: ”Sunt un îndrăgostit incurabil de acest ţinut originar al naşterii mele; îndeosebi, de Râmnic – primul oraş pe care l-am cunoscut şi despre care am declarat în scris că este „cel mai frumos oraş din lume”, fără a şti că altcineva – trăitor departe de el – o spusese înaintea mea, cu mult timp în urmă. Şi aşa cum simţi dorinţa profundă şi arzătoare, să creezi şi să dăruieşti ceva frumos, trainic şi bun cuiva pe care îl iubeşti nespus, tot astfel şi eu am încercat să realizez câte ceva pentru „Vâlcea noastră, dulcea Vâlce”, cu al său Râmnic unicat.Mă număr printre acei tradiţionalişti „depăşiţi”, pentru care moştenirea lăsată nouă de Vâlcu/Vâlcea este o autentică gură de rai. Aş vrea să dau ocol Pământului, să-i admir şi să mă bucur de toate frumuseţile şi minunăţiile lui (la câteva, chiar am ajuns!), dar . . . numai atât, fiindcă aici, la obârşie, mă aşteaptă o casă bătrân(easc)ă şi o grădină fermecată, unde sălăşluiesc şi îmi apar frecvent în visele nocturne şi în cele diurne („cu ochii deschişi”), duhurile şi chipurile părinţilor şi moşilor mei. Viţa şi pomii pe care i-am sădit acolo, sunt urmaşii celor vechi, care s-au scufundat treptat în pământ, ca să le ţină tovărăşie săditorilor lor de demult. Dacă sunt mulţumit cu adevărat de vreo înfăptuire proprie? Mărturisesc, fără ezitare, că da: în ciuda vicisitudinilor vieţii, am reuşit să salvez o bună parte din sufletul copilului şi al adolescentului de odinioară care (…) erau încrezători în oameni şi îşi făureau vise şi proiecte frumoase, modelatoare pentru realitate; de-a lungul deceniilor, mai ales în timpurile noastre pândite de dezbinare şi individualism, m-am străduit să-i împac şi să-i unesc pe cei din jurul meu, având convingerea că numai astfel putem construi împreună ceva util, frumos şi durabil; am reuşit nu o dată şi le mulţumesc, pentru aceasta, celor care m-au înţeles şi mi-au stat alături. Atunci când aceste convingeri mi se vor clătina, îmi voi ruga clipa să se oprească în loc, căci viaţa mi s-ar părea inutilă. Aşa să-mi ajute dumnezeul în care cred! („Profesiune de credinţă”, în vol. „O frunte luminată a Cetății: Ion Soare”, de Gheorghe Deaconu. Râmnicu Vâlcea, Editura Adrianso. Editură asociată Fântâna lui Manole, 2011).
(Sursa: Centrul Creației Vâlcea)
Corina Enache
