DINESCU Gheorghe, al doilea copil din opt. Părinţi: Niculae şi Maria.
16.09.1936 Stoenesti, Vâlcea
06.11.2020 Râmnicu Vâlcea
Soţia, Elena, decedată pe 30.09.2015.
Copii, trei băieţi
Nepoţi, doi băieţi şi două fete
Pe 6 noiembrie 2021, UGPR – Filiala Vâlcea, prin cei peste 20000 de membri ai săi, comemorează un an de la trecerea în eternitate a celui ce i-a fost preşedinte timp de 12 ani.
S-a stins, în circumstanţe insuficient cunoscute de familie, cu atât mai puţin de noi, ceilalţi, în dimineaţa zilei de 6 noiembrie 2020, în ambulanţa care îl transporta de la Spitalul Horezu la SJU Râmnicu Vâlcea.
Fiului, unul singur dintre cei trei, căruia i s-a permis să-l recunoască şi să-l ridice de la morga spitalului, i s-a pus în vedere, sub semnătură, să-l transporte la cimitir pe cel mai scurt traseu şi să-l înhumeze imediat, fără deschiderea sicriului, asemenea tuturor celor ce şi-au dus pe ultimul drum plecaţii pentru totdeauna ai ultimilor doi ani, victime ale virusului ucigaş în serie al planetei.
A fost înmormântat, ca în vremuri de război, în ziua următoare, când nici nu se luminase bine, singura oră la care groparii Cimitirului Cetăţuie nu erau planificaţi pentru altă înmormântare.
Dispărut fulgerător şi nedrept dintre noi,Gheorghe DINESCU rămane în conştiiţa celor ce l-au cunoscut un exemplu de dăruire, luptător neobosit pentru drepturile legitime ale persoanelor vârstice, în general, ale pensionarilor, în special.
Prin tot ce a întreprins ca preşedinte al UGPR Filiala Vâlcea şi vicepreşedinte al UGPR Naţional, Gheorghe DINESCU a luptat pentru condiţia şi statutul pensionarului. A arătat că pensia nu reprezintă un act de mărinimie al guvernanţilor acordat celor ce au reuşit să treacă de 65 de ani ci restituirea treptată a depunerilor acestora la Fondul Naţional de Pensii, din propriul salariu, pe tot parcursul activităţii.
A plecat din această lume mâhnit de puţinul pe care l-a realizat pentru trăitorii de azi – pe – maine din pensii contributive după o viaţă de muncă.
Recunoştinţă veşnică din partea UGPR Vâlcea celui ce, cât a trăit, nu a cunoscut odihna!
(Curierul de Râmnic)
