“M-am întâlnit la un colț de viață cu mine.” Amza Pellea
„Simt că lui Amza nu-i putem spune „adio”, ci numai „la revedere”. Cine știe, cândva, într-un ram înflorit, într-un bob de grâu, într-o toartă de lut, într-o picătură de ploaie sau într-un fir de iarbă – cine știe… cândva, poate, ne vom reîntâlni.”Sanda Toma – actriță
Marele actor Amza Pellea s-anăscut la 7 aprilie 1931, în Băileşti, judeţul Dolj. A urmat cursurile Colegiului Naţional ”Carol I” din Craiova, apoi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti (1955).
Debutul său a fost pe scena Teatrului Naţional din Craiova, în piesa ”Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde. Au urmat apoi alte roluri, pe scena aceluiaşi teatru – Verdenikov (”Ani de pribegie” de Aleksei Arbuzov), Vlădică Ilarion („Tudor din Vladimiri” de Mihnea Gheorghiu), comandantul vasului (”Tragedia optimistă” de Vsevolod Visnevski), Bepe (”Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni), Horatio (”Hamlet” de Shakespeare), colonelul Dobre (”Ecaterina Teodoroiu” de Nicolae Tăutu), Otto Katz (”Soldatul Sveik” de Iaroslav Hasek), Esteban (”Fântâna turmelor” de Lope de Vega) şi altele, conform site-ului cinemagia.ro. Ulterior, a fost director al Teatrului Naţional din Craiova (22 martie 1973 – 24 septembrie 1974).
În 1961, Radu Beligan l-a chemat la Teatrul de Comedie, abia înfiinţat. Pe această scenă a dat viaţă altor personaje – Brettschneider (”Svejk în al doilea război mondial” de Brecht, 1962), Pietro (”Umbra” de E. Svart, 1963), Manole (”Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, 1964), subcomisarul (”Capul de răţoi” de G. Ciprian, 1966), Platonov (”Un Hamlet de provincie” de Cehov, 1967), Hrisanide (”Interesul general” de Aurel Baranga, 1972), Hickok (”Buffalo Bill şi indienii” de A. Kopit, 1973), potrivit site-ului cinemagia.ro.
Amza Pellea a mai jucat la Teatrul Mic, la Teatrul Nottara şi la Teatrul Naţional. Pe scena Naţionalul bucureştean a făcut roluri memorabile – Petre Dinoiu („Comoara din deal” de Corneliu Marcu – 1977), Vlad Ţepeş („A treia ţeapă” de Marin Sorescu – 1979). Ultimul rol creat la teatru a fost pe scena Teatrului de Comedie, în regia lui Gheorghe Harag – Muromski în „Procesul” de Suhovo-Kobilin, 1983, menţionează site-ul amintit.
Marele actor şi-a pus în valoare talentul şi în cinematografie, colaborând, de-a lungul anilor, cu regizori talentaţi – Sergiu Nicolaescu, Dan Piţa, Mircea Mureşan, Mircea Drăgan, Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Geo Saizescu, Francisc Munteanu. Debutul său în film a fost în 1961, în pelicula ”Setea” (1961). Au urmat roluri memorabile în filme ca: ”Dacii” (1967), ”Mihai Viteazul” (1970), ”Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1972), ”Osânda” (1976).
Din filmografia sa mai amintim: „Darclée” (1961), „Tudor” (1963), „Pisica de mare” (1964), „Camera albă” (1965), „Neamul Şoimăreştilor (1965), „Răscoala” (1965), „Haiducii” (1966), „Columna” (1968), „Războiul domniţelor” (1969), „Puterea şi adevărul” (1972), „Ultimul cartuş” (1973), „Nemuritorii” (1974), „Un august în flăcări” (1974), „Porţile albastre ale oraşului” (1974), „Un comisar acuză” (1974), „Stejar – extremă urgenţă” (1974), „Cantemir” (1975), „Tată de duminică” (1975), „Tufă de Veneţia” (1977), „Împuşcături sub clar de lună” (1977), „Accident” (1977), „Eu, tu, şi… Ovidiu” (1978), „Pentru patrie” (1978), „Revanşa” (1978),”Ecaterina Teodoroiu” (1978), „Nea Mărin miliardar” (1979), „Duios Anastasia trecea” (1980), „Casa dintre câmpuri” (1980), „Şantaj” (1981), „Capcana mercenarilor” (1981), „Rămân cu tine” (1982), „Cucerirea Angliei” (1982), „Imposibila iubire” (1983).
Un personaj cu totul special pe care l-a interpretat nu doar la televiziune ori la radio, ci şi în film, este celebrul Nea Mărin, care s-a bucurat de un succes uriaş, astfel încât actorul ajunsese să se identifice, în percepţia publicului, cu personajul. Regizorul Sergiu Nicolaescu a gândit şi creat, special pentru Amza Pellea, prima sa comedie – „Nea Mărin miliardar” – în 1979. Acest film se află pe primele locuri în topul celor mai vizionate film româneşti din toate timpurile, potrivit Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, menţionează site-ul www.imdb.com.
„Abordarea de către Amza a unei partituri comice după două creaţii extrem de izbutite în roluri istorice implica (…) un risc considerabil. Amza era cu adevărat uluitor. Trecea cu o aşa uşurinţă de la personaje dramatice (…) la personajele comice (…). Putea fi orice şi oricum. Un ţăran inteligent şi şugubăţ sau un domn distins, un răzvrătit sau un vizionar, un muncitor sau un voievod, un mucalit simpatic sau un distant flegmatic (…). În colaborare cu Vintilă Corbu, Mircea Burada şi, bineînţeles, Amza am scris un scenariu şi l-am adus pe Nea Mărin şi pe marele ecran. Succesul a fost deplin. Record de spectatori.”, nota regizorul Sergiu Nicolaescu despre Amza Pellea şi filmul „Nea Mărin miliardar” pe site-ul său, http://sergiunicolaescu.ro/.
Amza Pellea a fost distins cu Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România în 1971 pentru rolul titular din filmul ”Mihai Viteazul”, regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu de Titus Popovici. După lansarea în România, filmul a fost prezentat şi în alte ţări, iar în ianuarie 2010, într-un top alcătuit de IMDb, filmul „Mihai Viteazul” a ieşit pe locul 3 la genul „filme istorice” din toate timpurile şi din întreaga lume, pe locul 5 la genul „biografie”, adunând 8,4 puncte (stele) din 10. Prin acest clasament, filmul „Mihai Viteazul” – în care rolul principal a fost jucat de Amza Pellea – figurează drept cel mai vizionat film românesc în întreaga lume.
În 1977, Amza Pellea a câştigat Premiul de interpretare masculină – cel mai bun actor, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul din filmul ”Osânda”. În 1984, la Festivalul de film de la Costineşti, i-a fost decernat Premiul special in memoriam pentru rolul din ”Imposibila iubire”, menţionează site-ul imdb.com.
Amza Pellea a fost şi profesor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) „Ion Luca Caragiale”.
Marele actor a murit la 12 decembrie 1983, la Bucureşti, când avea doar 52 de ani. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Talentul lui Amza Pellea a fost moştenit de fiica acestuia, Oana, care este o mare actriţă. Oana Pellea a avut întotdeauna o legătură specială cu tatăl său. Uneori îi scrie. „Ce faci tati? Mi-e cam dor… Cam lungă filmarea la care ai plecat… Da’ o să se termine şi asta! (…) Oamenii te iubesc şi azi pentru că i-ai iubit şi respectat. (…) Am început să semăn cu tine. Să-mi placă să stau pe marginea apei sau pe vârf de munte şi să mă gândesc la ale mele. Am colindat mult şi colind lumea asta mică. E frumoasă. Zâmbesc din ce în ce mai mult, cum voiai. Ai dreptate, viaţa e foarte frumoasă. Multe lucruri nu le înţeleg, dar încerc. Mă uit la apusuri de soare şi ai dreptate, sunt dumnezeieşti”, scria Oana Pellea într-o scrisoare pe care i-o adresa tatălui ei, în 2005, potrivit site-ului jurnalspiritual.eu.
În 2008, la împlinirea a 25 de ani de la moartea marelui artist, a fost inaugurată, la Băileşti, Casa memorială „Amza Pellea”, unde sunt expuse fotografii şi tablouri de familie, precum şi diplome, certificate şi obiecte personale, conform site-ului zigzagprinromania.com.
La 7 aprilie 2011, când s-au împlinit 80 de ani de la naşterea sa, Amza Pellea a primit o stea, in memoriam, pe Walk of Fame din Piaţa Timpului, în centrul istoric al Capitalei, pentru extraordinara carieră în lumea teatrului şi filmului. Steaua a fost dezvelită de fiica sa, Oana Pellea.
În acelaşi an, în decembrie, a fost dezvelită în Parcul Tineretului din Băileşti, o troiţă cu chipul lui Amza Pellea. Pe troiţă sunt scrise cuvintele rostite cândva de acesta: „Oricât voi trăi şi oriunde va fi să mor, voi rămâne băileştean până în străfundul sufletului”.
Cartea „Să râdem cu Nea Mărin” (Editura Humanitas), care conţine pe lângă fragmente din volumul publicat în 1973 de Amza Pellea şi texte inedite ale actorului, a fost lansată la 22 noiembrie 2014, la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus. Prefaţa cărţii este semnată de Oana Pellea.
La 28 octombrie 2015, a fost dezvelită o plachetă comemorativă dedicată marelui actor pe strada Salcâmilor din Bucureşti, unde Amza Pellea a locuit în ultimii ani din viaţă.(Sursa: AGERPRES)
Corina Enache
