Râmniceni, știați de unde vine denumirea străzii Banu Mărăcine?

789 0

În Râmnicu Vâlcea, paralelă cu strada Ferdinand (a spalatoriilor), există o străduță cuprinsă între Nicolae Bălcescu și Hervil, ce poartă denumirea Banu Mărăcine.
Dacă au existat și râmniceni, cu excepția riveranilor, care s-au întrebat cdacă a existat și cine a fost acest Ban Mărăcine, cei de la Biblioteca Județeană Antim Ivireanu, prin Cristiana Olteanu, bibliotecar, ne-au oferit recent răspunsul.

Banul Mărăcine este personajul real al lucrării cu același nume a vâlceanului Al. I. Dumitrescu-Colțești, publicată la Râmnicu Vâlcea în anul 1926. Este o piesă istorică în cinci acte. Acțiunea se petrece în timpul lui Alexandru Basarab, la palatul domnesc de la Câmpulung și la casele din Oltenia ale lui Vlad (Banul Mărăcine). În ultimul act, autorul îl plasează pe Banul Mărăcine la Paris, la Palatul Luvru al Regelui Franței, Filip al VII-lea de Valois, întărind astfel ideea (neconfirmată istoric) că Banul Mărăcine a devenit marchizul de Ronsard, cel al cărui nepot avea să fie poetul francez Pierre de Ronsard.

Avocatul Alexandru I. Dumitrescu – Colțești s-a născut la 13 ianuarie 1901 în satul Colțești, comuna Alunu, județul Vâlcea. În anul 1925 s-a căsătorit cu Valentina Antonescu cu care a avut o fată. Avocatul Alexandru I. Dumitrescu – Colteşti a fost primarul Râmnicului în anii 1930 și 1931, când a susținut câteva proiecte de amploare pentru modernizarea orașului. A practicat cu succes avocatura și a devenit decan al Baroului de Avocați Râmnicu Vâlcea (23 decembrie 1944 – 31 iulie 1945).

S-a remarcat în domeniul literar publicând, în anul 1926, piesa de teatru ,,Banul Mărăcine”. Mai târziu, în anul 1981, autorul a transformat  piesa ,,Banul Mărăcine”  în roman istoric pe care l-a publicat la Editura Scrisul Românesc din Craiova.  În anul 1930 a publicat romanul ,,Anticipări asupra crizei” și o altă piesă de teatru, ,,Candidatul”, piesă care s-a jucat cu succes pe scena teatrului Andreani.

Apartenența sa la unul dintre partidele istorice, i-a atras trei condamnări la închisoare în perioada comunistă.  A fost eliberat definitiv în 1964, când s-a mutat la București. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Râmnicu Vâlcea, unde încetează din viață în 1979, fiind înmormântat la cimitirul Sf. Anton.

K.R.

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *