Mihail Drumeș, pseudonimul lui Mihail Dumitrescu, s-a născut la Ohrid, Macedonia, din mama sârboaica și tată macedonean. Liceul l-a urmat la Craiova, și apoi Facultatea de Filosofie și Litere la București.
Întreaga sa carieră scriitoricească a stat la mijlocul disputei, între dezinteresul și rezerva criticilor importanți din perioada interbelică, care nu vedeau în el un scriitor stralucit și entuziasmul publicului, tradus prin vânzări impresionante, ceea ce a făcut ca Mihail Drumeș să fie privit ca un caz cu totul special în literatura română.
Romanele sale „Invitație la vals”, „Scrisoare de dragoste”, „Elevul Dima dintr-a VII-a” sau „Cazul Magheru”, au avut tiraje uriașe pentru acea vreme, bucurându-se de o mare popularitate în perioada interbelică, fiind tradus chiar în cateva limbi europene. Mihail Drumeș a reușit să atragă atenția publicului, să-l captiveze și apoi să îl cucerească prin sensibilitatea de care dă dovadă în operele sale, fiind numit chiar „un romancier popular”. Cel mai mare succes l-a avut la tinerii care îi citeau romanele cu sufletul la gură, fiind captați de iubirile sacrificate și devastatoare care își urmau cursul în filele cărților pline de suspans, de mistere, de sentimente puternice extinse până la trăiri extrem de dureroase.
În „Scrisoare de dragoste”, Drumeș disecă în profunzime sentimentul de iubire și dă dovadă de subtilitate și agilitate în dezvăluirea gândurilor personajelor, ale ei și ale lui. Totul începe în tren, fiecare personaj se află pe un drum separat, dar care din puterea destinului se intersectează și totul se transformă într-o narațiune asemanată unui cantec de iubire și regret față de persoana iubită. Subiectul romanului este enunțat chiar în titlurile celor trei părți din care se compune acesta.
Un baiat și o fată se întalnesc, se iubesc și se iau, Puteau fi fericiți toată viața, dar el, întâlnind o fată cu avere, se desparte de cea pe care o iubește, Dragostea călcată în picioare se răzbună, iar cel ce a călcat greșit pierde totul. Narațiunea este, totodată, construită în mod original și se conturează din confesiunile lui Dinu Gherghel și din scrisorile Andei către prietena sa.
Tema romanului nu este una nouă pentru Mihail Drumeș. Acesta reia tema nuvelei „Capcana”, publicată în anul 1927, dar pe care o extinde prin aspecte tipic sociale, sondând, astfel, nevoia împlinirii sociale realizate printr-o căsătorie din interes.
Florea Firan a numit romanul lui Drumeș „Colocviu sentimental”, având o arhitectură de exprimare duală, compunându-se prin prisma a două mărturii, care se anticipează, se completează sau se interpun, a ei și a lui. Prima dintre aceste mărturii este una adresată mai mult sinelui, un fel de conștiință a personajului masculin, narator și judecator, în același timp. A doua mărturisire ii aparține personajului feminin, care ia forma unei scrisori adresate unei prietene, fiind totodată un mod de expunere al întâmplărilor și al trăirilor pe care le simte aceasta.
Dacă prima parte a romanului este caracterizată de o nepersonalizare, care subliniază întocmai ideea de oameni universali supuși legilor firești ale vieții, ultima parte aduce o individualizare puternică, în special a personajului masculin, Dinu, care deși cunoaște ascensiunea socială, este bântuit de regretele venite din căsătoria anterioară, ce netezesc drumul către un final tragic. Personajul Dinu se sinucide, convins de regretul unui compromis prin care a reușit să distrugă tot ceea ce a iubit cu adevarat vreodată și pe care toți banii din lume nu ar putea cumpăra, și mai ales pentru că „Marile iubiri care ies din matca obișnuitului se rezolvă numai in moarte”.
(Sursa: Național Magazin)
Corina Enache
