Oltenia de sub Munte. Mlaștina Mosoroasa. Ajungi de la Olănești, prin pădure, sau de la Primăria Vlădești, pe drumul ce duce la Mănăstirea Sf. Nectarie. Nicio explicație pe net. Întrebi localnicii, ori o iei pe ghicite, pe GPS-ul imaginar. Dacă ai noroc, nimerești. Dar te așteaptă o imensă dezamăgire. Nu seamănă deloc cu mlaștinile de la Lacul Sfânta Ana, unde totul este întreținut admirabil, sunt panouri, podețe și pășitori din lemn și unde există și ghizi.
Mlaștina Mosoroasa, în zilele ei cele mai bune, cu o formă superbă, de inimă, este – sau era o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip botanic), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Olănești, în satul Mosoroasa.
Rezervația naturală are o suprafață de 1,40 ha, și reprezintă o zonă de mlaștină mezo-oligotrofă, importantă pentru prezența speciei de plantă carnivoră, relictă glaciară, Drosera rotundifolia – roua cerului. Dar, asta a rămas pură teorie.
Mlaştina se află la aproximativ patru – cinci kilometri distanţă de centrul staţiunii Băile Olăneşti, la o altitudine de 700 de metri, la capătul unui cătun de 20 de case, izolat, la graniţa cu comuna Vlădeşti. ”De fapt, este un lac aproape circular, de aproximativ 200 de mp, aflat într-o cavitate, în mijlocul pădurii de fag. Este înconjurat de sălcii, iar volumul apei variază. În primăvară, el este la capacitate, iar în august se poate întâmpla să nu existe apă deloc. În mijlocul acestui lac există o insulă, unde se ajunge foarte greu, riscul de a te scufunda în mlaştină fiind destul de mare. Pe această insulă găseşti muşchi de turbă şi o plantă foarte rară în România – „Drosera” sau „Roua cerului”, spunea cândva prof. dr. biolog Gheorghe Ploaie.
Atât de protejată și de îngrijită este această mlaștină, încât rezultatul se vede din imagine. Totul este deplorabil! Și seceta și-a spus cuvântul, chiar foarte mult. Dezinteres? Nepăsare? Nu știm, dar o simplă vizită vă poate edifica pe deplin. Se răsucește regretatul profesor mormânt! Am înțeles că cei de la Kogayon fac demersuri pentru a se putea pune un panou acolo.
Acum 4 săptămâni, niște voluntari inimoși au luat din pădure o mașină de gunoaie. Dar acum, locul este din nou plin de gunoi.
“Dacă s-ar readuce lacul la forma initial, ar fi o splendoare”, ne-a declarat Constantin Nouraș Ivănescu, un vâlcean cu mare dragoste de natură și mediu.
Poate, cu sprijinul lui Florin Stoican, de la Kogayon se va putea pune măcar un panou. Acum nu există nimic. Niciun indicator, nicio împrejmuire, nicio delimitare. Doar sălbăticie și mizerie. ”Nu localnicii aruncă acolo gunoiul, pentru că au un fel de respect pentru mlaștină și pentru o legendă locală, ci alții sunt cei care vin noaptea cu mașinile și aruncă la întâmplare”, mai spune interlocutorul. Dealtfel, toată pădurea și tot dealul, chiar și locul special de promenadă amenajat sunt sufocate de moloz și gunoi menajer.
Ca și la Malu Alb, unde, degeaba se chinuie cei de la Primărie și elevii voluntari să curețe, pentru că în nici două săptămâni apar alți saci cu gunoi, din care trag câinii și împrăștie peste tot.
Oameni buni, edili, vâlceni, gospodari, oameni de la Mediu, faceți ceva! Avem un județ plin de comori naturale, e păcat să le lăsăm de izbeliște!
Kandy Reisenauer
