Tânărul utecist şi gângănile….
Prin anii 70, puţinii trecători ce veneau din sau spre staţiunea Olăneşti din satul Gurguiata, aveau surpriza să vadă un tânăr ce aduna toate gângănile şi micile vieţuitoare gen guşteri sau salamandre. În spatele tânărului se aflau două femei îmbrăcate în halite albastre, măturau toate frunzele şi crenguțele căzute pe potecă. Practic în urma celor trei poteca rămânea goală de mizerii şi insect sau şopârliţe. Este momentul deconspirării. Era vorba de poteca ce urca din Olăneşti pe lângă izvorul 7 şi mergea de-a lungul pârâului Tisa, trecea prin pustiitul sat Gurguiata şi după două văi ajungea la Schitul Iezer. Cele două femei erau angajate ale Consiliului Local Olăneşti iar tânărul fostul secretar local, actualmente secretarul general UTC Vâlcea, ajuns după revoluţie mare bancher la falita Bancă Internaţională a Religilor şi după aceea deputat şi senator PSD, cu alte cuvinte, defunctul Aurel Vlădoiu.
Dar de ce se oboseau şi se înjoseau în același timp cei trei curăţători de poteci? Simplu, la puţin timp după cei trei o femeie cu batic şi teniși urca poteca. Era chiar… tovarășa Elena Ceauşescu. Elena venea des la Olăneşti şi se caza la cunoscut pavilion al PCR-ului, 1 Mai! Practic, în fiecare zi în care se afla la Olăneşti, Elena făcea această plimbare, de obicei însoțită doar de un ofițer de pază şi uneori îl lua cu ea pe junele preferat, Aurel adunătorul de goange!
Secretul heliportului din pădure….
Prin anii 80, dealul dintre Gurguiata şi vila PCR de la 1 Mai s-a umplut de utilaje de construcţie, multe buldozere şi alte capacităţi de săpat. Spre surprinderea curioşilor muncitorii excavau un deal şi depuneau materialul scos alîturi. Practic aplatizau dealul şi dintr-un V făceau o linie plată. Însă în acelaşi timp, mai sus de vila partidului se ridica o nouă vilă, ce va fi cunoscută ca Palatul Ceauşeştilor. Iar nivelarea dealului nu urmărea altceva decât faptul ca invitaţii lor să poată ajunge aici cu elicopterul şi nu cu maşina aşa cum se întâmplase până atunci.
S-au tăiat păduri, s-au demolat ceva case, s-au expropiat terenuri. De construcţii s-a ocupat redutabilul Trust Carpaţi şi grupul IPTANA al Ministerului Transporturilor. Pe cele două şantiere nu a fost accepta decât personal verificat şi cu dosar curat. În fiecare noapte, geniştii Securităţii verificau dacă nu cumva se amplase vreo mina sau alt element exploziv. Paranoia era în toi. În tot acest timp, tovarăşa îşi continua plimbările matinale…
Dimineţiile Elenei Ceauşescu….
În fiecare dimineaţă, după ce la Vila 1 Mai se prezenta junele Aurel cu raportul despre poteca curăţată de vreascuri, pietricele şi alte vietăţi periculoase precum râmele, cărăbuşii şi extrem de periculoşii melci, tovarăşa încălţată în tenişi pornea spre poteca Tisei, flancată de patru agenţi de pază, toţi tineri înalţi şi muşchiuloşi, dar şi de junele utecist. De cele mai multe ori ţinta Ceauşeascăi era un sat-cătun ciudat, Gurguiata….
Satul cu cinci case, trei moşi şi o babă….
Gurguiata era o mică aşezare situate între două dealuri, pe o vale strâmtă izolată. Doar câteva case mici şi cam dărăpănate, o mica bisericuţă în care slujea din ani în Paşti câte-un bătrân preot. Pe mica potecă ce purta pompos numele de uliţă, rar puteai vedea câte-un motan sau vreun câine rebegit şi doar piele şi os. Pe la câte-o prispă câte-un moş sau o babă, în total patru suflete chinuite şi uitate de copii şi nepoţi, dar şi de vremuri, patru suflete abandonate….
Sufletul micii comunităţi era baba Mariţa, cea cunoscută peste dealuri şi văi drept doftoroaica. Baba Mariţa era vestită pentru leacurile sale băbeşti, pentru descântece dar, mai ales, pentru datul în bobi şi ghicitul în cărţi. Baba era căutată de localnicii din Olăneşti dar şi de ţăranii din Cheia, Comanca şi Mânzu, însă renumele ei trecuse graniţele judeţului.
Datorită celor care apelau la ea, mai cunoştea şi Gurguiata ceva semne de viaţă. În ultimii ani însă, satul părăsit a cunoscut o recunoaştere neaşteptată. Nu era puţin lucru ca al doilea om din stat să te calce în bătătură. Era vorba de Elena Ceauşescu, soţia dictatorului care conducea cu mână de fier România.
Kent şi Amigo pe prispă….
De la o vreme, baba Mariţa o ducea, se pare, mai bine. Diverşii ei client o răsplăteau cu ceva produse de casă gen ouă, brânyă, slănină, fructe sau legume. Mai rar bani dar şi dacă ar fi primit bani, baba nu avea ce să facă cu ei. Cel mai aproape magazin era la vreo opt kilometrii, tocmai în staţiunea Băile Olăneşti iar picioarele, ca şi pe ceilalţi trei moşi, nu o ajutau mai de loc. Baba, se ştia, bea pe prispa casei multă cafea, dar nu d-aia bună ci Menado şi fuma Carpaţi fără filtru. De la o vreme, curioşii puteau vedea pe masa cu trei picioare de pe prispă, o cutie metalică de ness Amigo şi câte-un pachet de ţigări… Kent!
Nu erau cumpărate de babă, ci erau primate din partea tovarăşei iar cel care le aducea era deja cunoscutul nostru tânăr utecist, Aurel Vlădoiu!.
Rămâne doar să ne întrebăm de ce tovarăşa o cadorisea cu produse inexistente pe piaţă, dar care se aflau din belşug la vila PCR din apropiere? Şi de ce o vizita Ceauşeasca pe baba Mariţa?
Vizitele clandestine ale tovarăşei….
Se ştie că, deşi se considerau atei, soţii Ceauşescu erau foarte superstiţioşi, şi se cunosc deja întrevederile cuplului cu celebra Baba Vanga sau cu ciobanul de la Maglavit, Petrache Lupu, omul care susţinea că-l întâlnise pe Moşu, adică pe Dumnezeu. De asemenea sunt deja cunoscute şi numele ţigăncilor la care apela Elena pentru ghicit viitorul. Cei doi dictatori erau în realitate doi fricoşi care se temeau pentru viitor , pentru viaţa lor, văzând peste tot şi-n toate numai comploturi.
Ceauşeştii încercau să afle de la ghicitori şi clarvăzători dacă şi când îi paşte vreun pericol.
Avertismentul babei Mariţa….
Preferata Elenei era tocmai baba din Gurguiata, Mariţa, la care apela cel mai des. De aici şi marea frecvenţă a vizitelor Elenei la Vila 1 Mai din Olăneşti!
Se pare că baba, şireată, o ghicise pe tovarăşa şi-i cânta în strună, de cele mai multe ori, prezicându-i exact ceea ce-şi dorea academicianca!
Totuşi, de multe ori, baba nu trişa şi o sfătuia de bine. Dar la un moment dat, prin anul 1988, baba Mariţa i-a spus Elenei că boabele de porumb arătau un viitor nesigur, chiar prea negru şi periculos. Se spune că baba ar fi avertiyată pe tovarăşa că pericolul vine din două părţi, unul din răsărit, celălalt de la cineva apropiat pe care cândva l-a ţinut la piept, în sensul că avusese grijă de el.
De asemenea Mariţa i-ar fi spus Elenei să renunţe şi ea dr şi soţuli ei la putere astfel vor pieri….Din amintirile fostului utecist am aflat că Elenei nu i-a căzut bine ultima profeţie şi că a plecat în trombă din casa Mariţei spre vila PCR şi de acolo, cu elicopterul, direct la Neptun unde deja se afla Nicolae Ceauşescu, în obişnuitul său concediu de la Marea Neagră…
Tovarăşul s-a enervat
Întâlnirea celor doi nu a fost una veselă de regăsire, ci una cu scântei, confirm angajaţilor de la vila din Neptun. Numai că aceştia nu ştiau motivele certei. De fapt în ultimii ani, certurile celor doi soţi erau la curentul yilei, motivul fiind, de cele mai multe ori, prinţişorul Nicu.se părea că tovarăşa îl dorea
Dar, de ce se înervase tovarăşul? Se pare că tovarăşa îl pusese în temă cu prezicerile şi avertismentele babei Mariţa. Iar Nicolae Ceauşescu nu putea să priceapă cum de va putea fi el înlăturat de un popor care, credea el, îl adora!
De fapr se acumulaseră mai multe care prevesteau un viitor dezastru pentru cuplu de dictatori. Descoperirea complotului generalului Militaru, omul ruşilor. Avertismentele lui Mihai Gorbaciuv. Recentele proteste înăbuşite din Valea Jiului, Braşov şi Iaşi etc. Şi acum, ca să-i pună capac, prevestirile babei Mariţa! Era prea mult iar dictatorul a reacţionat în stilul său propriu.
Un incendiu în noapte
Nu trecuse o lună de la cearta de la Neptun că lucrurile au început să se mişte. Brusc, într-o noapte, în satul Gurguiata a izbucnit un incendiu. Unde? Tocmai la casa babei Mariţa. Baba abia a reuşit să iasă din casă şi cu tot ajutorul celor trei moşi, casa a ars complet. De supărare baba a făcut un atac şi înainte de a muri, acolo, în faţa casei distruse de foc, spun cei trei ţărani băztâni, ar fi blestemat pe Ceauşeşti să nu apuce anul şi să moară şi ei de foc. Au apucat anul, dar pe al doilea nu l+au mai terminat în viaţă fiind ucişi , tot de un fel de foc, cu salve de automat, la Târgovişte, executaţi în curtea unei cazarme militare, ăn ziua de 25 decembrie, 1989, în ziua când toţi românii sărbătoreau Crăciunul!
Ce s-a întâmplat cu adevărat la Gurguiata
După Revoluţia din decembrie 1989, atunci când mai multe lucruri neştiute despre dictatori au devenit publice, inclusive vizitele la vrăjitoare şi prezicătoare, câţiva ziarişti au pornit la amplă investigaţie la Olăneşti. Astfel a aflat publicul de vila nouă, cea plină de lux inimaginabil pentru românul de rând, de plimbările Elenei şi de baba Mariţa din Gurguiata. Decesul suspect al acesteia i-a făcut pe doi gazetari să cerceteze şi să afle mai multe detail. Au reuşit chiar să-l facă pe un fost maior de securitate, un oarecare Vulpescu, să mărturisească despre ceea ce s-a întâmplat în noaptea incendiului de la Gurguiata. Se pare că în acea noapte, trei lucrători în Securitate, au pătruns în sat dinspre vila 1 Mai încărcaţi cu canistre de benzină. Ei sperau că fiind noapte, baba dormea şi nu avea cum să scape de incendiu. Numai că lucrurile au stat puţin diferit iar cei trei locuitori ai cătunului au putut afla pe cine acuza baba Mariţa de provocarea incendiului dar şi de gruel bluestem aruncat de ghicitoare asupra cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu!
Oricum, adevărat sau nu, blestemul babei şi-a atins ţinta, cei doi dictatori pierzându-şi puterea dar şi executaţi în mod extreme de sângeros, după un simulacru de process.
Mărturia unui fost senator
Fostul secretar UTC, a ajuns după revoluţie senator în partidul socialist condus de Ion Ilici Iliescu. Întrebat de fostele sale relaţii cu Elena Ceauşescu, Vlădoiu nu le-a negat, ba mai mult a lăsat de înţeles două lucruri. Unul a constat în faptul că ordinul execuţiei dictatorilor a venit direct de la Ion Iliescu, procesul fiind o farsă făcută de dragul aparenţelor, ordinul executării fiind dat încă din 23 decembrie! Al doilea lucru devoalat de fostul utecist a fost acela că ordinul incendierii casei din Gurguiata şi asasinarea babei Mariţa a fost dat chiar de Nicolae Ceauşescu. Ba, mai mult, conform spuselor acestuia, se pare că Nicolae Ceauşescu i-ar fi interzis soţiei să mai meargă la Olăneşti fără a fi însoţită chiar de el. Dictatorul se speriase dar şi reacţionase dur la prezicerile babei Mariţa, şi chiar nu o mai lăsa pe soţie să se întoarcă singură în acele locuri, pentru a fi sigur că tovarăşa nu va mai face o altă… prostie!
Detalii surprinzătoare
Anii au trecut, faptele petrecute în Gurguiata s-au estompat, dar în urmă ce ceva ani, un professor de istorie care dorea să scrie o monografie a Băilor Olăneşti, a dat de nişte informaţii surprinzătoare. Astfel în secţiunea dedicată Gurguiatei, profesorul a aflat despre existenţa ghicitoarei la care apela fosta dictatoare Elena Ceauşescu. A săpat mai adânc şi a aflat lucruri interesante. Baba Mariţa nu fusese localnică, se născuse în Mănăştur, cartier clujean şi prin măritiş ajunsese la Gurguiata. La prima vedere, nimic anormal, numai că Mariţa fusese nepoata cunoscutei ţigănci Rojas sau Roji. Dar cine fusese Roja? La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea era cunoscută ca cea mai celebră ghicitoare din întregul Ardeal. Ea ghicea căzând în transă şi călătorind cu sufletul print recut şi viitor. Femeia era o adevărată huidumă, cântărea aproape 200 de kilograme, dar când cădea în transă, intra în spiritual unei ţigănci arse pe rug în urmă cu sute de ani, pentru vrăjitorie, şi după acea, cu toate cele 200 de kilograme, dansa pe masă în vârful degetelor de la picioare.
Se pare că de la Roji moştenise baba Mariţa puterile de a ghici şi a face prevestiri!
De aici putem da credibilitate celor care apelaseră la Mariţa şi spuneau că baba le ghicise numai lucruri adevărate. Deci şi previziunile asupra soartei Ceauşeştilor dar şi blestemul aruncat şi îndeplinit capătă acum o nuanţă de certitudine.
Ce a rămas
După căderea dictatorilor, fosta vilă a fost transformată şi a intrat în circuitul touristic, heliportul nu s-a mai finalizat şi a rămas doar un deal fracturat şi decopertat. În Gurguiata au mai apărut câţiva locuitori şi unele case de vacanţă, iar marele cîştig al locuitorului a constat în racordarea la sistemul national de current electric şi că, acum, au un drum de acces şi cu maşinile, nu numai o potecă strâmtă şi greu de urcat, mai ales cînd ai ceva bagaje.
Casa babei Mariţa a fost rasă, mai precis resturile ei, şi nimic nu mai aminteşte de existenţa ghicitoarei. Şi cei trei ţărani bătrâni au trecut de mult în lumea veşniciei, ca şi fostul utecist şi a rămas în urmă doar o ciudată şi tristă poveste, ca multe altele de fapt….
un articol de George Hodorogea
