Ieri a fost Ziua Internațională a Libertății Presei. Am ezitat să postez pe această pagină o urare oarecare de viață lungă oamenilor care lucrează în presa scrisă, în radio și televiziune și în redacțiile care acționează pe internet. Cred că libertatea presei merită mai mult decât o urare formală, la începutul lunii mai, an după an.
Libertatea presei este mai mult decât un steag pe care îl ridică statele pe catargul democrației pentru a arăta nivelul înalt la care funcționează. De libertatea presei depinde libertatea noastră, a tuturor. Când nu mai ai voce să spui lumii ceea ce ai de spus sau când vocea ta nu se mai aude din cauza zgomotului care te înconjoară, presa poate vorbi în locul tău, al meu, al nostru. Mai clar și mai apăsat decât oricine altcineva. Presa poate merge acolo unde se află informația și adevărul pe care le aduce pe masa fiecăruia dintre noi pentru a ști în ce lume trăim. Puterea presei este posibilă numai acolo unde mass-media poate acționa liber de la un capăt la altul al muncii pe care o face.
Accesul liber la informație este primul pas al libertății presei. Urmează libertatea de a redacta și de a edita și libertatea de a comunica publicului informația obținută. Libertatea presei, aniversată anual pentru a aminti că accesul nostru la informația de bună calitate depinde întotdeauna de ea.
Am lucrat și lucrez încă în domenii cu mare expunere publică. În poliție și în politică. Am fost și sunt în continuare în contact direct cu oamenii din presa scrisă, din radio, din televiziuni și din online. Ei nu sunt pentru mine numai cei ce vor să știe primii ce se întâmplă, ci și o sursă foarte bogată de informații despre ceea ce așteaptă lumea de la un politician. Câteva dintre inițiativele mele legislative au pornit de la discuțiile purtate la biroul meu de parlamentar cu oameni din presă, cum am mai povestit.
Sunt multe beneficii în libertatea pe care o are presa de a se informa și de a ne informa, la rândul ei.
