Mulți dintre alegătorii mei se află la ora aceasta pe câmp. S-au trezit înainte de răsăritul soarelui și au plecat la muncă pe răcoare. Arșița de la prânz nu face bine nimănui. Nici oamenilor de pe câmp, nici plantelor care au nevoie de apă pentru a se dezvolta. Cel care a ținut în mână o sapă, știe că umezeala pământului nu se dezvelește la orele prânzului, ci dimineața, devreme, ori seara, târziu, când evaporarea apei din sol e lentă și frunzele se pot înviora profitând de lumina blândă și de vântul slab de la amurg.
Alegătorii mei din sudul județului Vâlcea știu cel mai bine de ce au nevoie cerealele pe care le cultivă, legumele din grădină și, desigur, vița de vie, în acest anotimp.
Alegătorii mei din estul și din vestul județului cunosc mersul pomilor fructiferi, în primul rând. Pentru ei vara începe cu câteva fructe de sezon și continuă, până toamna târziu, cu prunele și cu merele, în principal. Cireșele, căpșunele, piersicile, prunele și perele de vară. Gutuile, la finalul toamnei.
Cei care au cutreierat dealurile de sub munți i-au întâlnit pe alegătorii mei probabil, cei mai pricepuți în cultivarea și întreținerea livezilor și în creșterea animalelor. Ei pot fi văzuți până departe în nord, în Țara Loviștei și pe Valea Lotrului. Munca acestor oameni nu se termină niciodată. Gospodăriile lor adăpostesc iarna animalele care au nevoie de hrană și de apă și produsele agricole a căror păstrare este o activitate în sine, cu multe secrete din câte știu. Toți vâlcenii care mi-au dat votul lor pentru a merge în Parlamentul României muncesc chiar la ora aceasta în gospodăriile lor. Mai sunt, desigur, oamenii care au alte ocupații decât agricultura. Industria, a cărei revenire la viață este remarcabilă în ultimii ani, în fabrici cu capital privat, în primul rând. Și serviciile către populație, la cu totul alt nivel acum. Industria și serviciile au oferit vâlcenilor din ce în ce mai multe locuri de muncă.
Mă gândesc astăzi la ei și la munca lor de zi cu zi cu emoția cu care îl urmăream pe tatăl meu, dimineața devreme, când pleca pe câmpul petrolier pe care lucra, departe de casă, pentru a ține în funcțiune utilajele care scoteau țițeiul din pământ. Recunoștința purtată părinților mei, pe care i-am văzut toată viața muncind, o port astăzi, în egală măsură, celor care, muncind la rândul lor pentru copiii și pentru familia lor, m-au delegat pe mine să-i reprezint în Parlamentul României.
