Astăzi, Stadion Municipal 1 Mai, orele 17,30
SCM Râmnicu Vâlcea – Muscelul Câmpulung, retur baraj promovare în Liga II-a ( în tur, 1-2)
Singur pe o bancă, lângă vestiarul vâlcean , Gabriel Mangalagiu părea că a îmbătrânit subit, la finalul partidei de la Câmpulung. Trăgea dintr-o țigară și repeta aproape obsesiv ” N-am realizat nimic dacă nu caștigăm meciul. Nu am făcut nimic dacă nu promovăm ”. Poate că antrenorul SCM-ului se afla în sevrajul omului care știe că-și joacă destinul pe o singură carte și, mai mult, că de el și jucătorii lui depinde soarta fotbalului vâlcean. Poate. Sigur este că starea asta percepută venea la pachet cu mâhnirea pierderii primei manșe a barajului de promovare. ”Am jucat prost în prima repriză, mă tot bate gândul că acolo s-a ratat meciul. Când nici gazdele nu au jucat nimic, iar noi trebuia să facem mai mult. Nu am pus mingea jos , nu ne-am creat ocazii, trebuie să înțeleg de ce. Zic de mingea jos pentru că s-a văzut, când am făcut-o, după 1-0, jocul a fost al nostru. Și iarăși nu am putut concretiza, chiar dacă am jucat mai bine decât ei. Ne-a ciupit și arbitrajul, de-aia m-am enervat pe margine în prima repriză. Auzi, dar golul al doilea al lor a fost pe ”scurt”? De ce l-am lăsat să tragă?”. Și, brusc, Mangalagiu s-a ridicat, nu a mai așteptat răspunsul meu și a plecat gârbovit spre vestiarele unde trona liniștea înfrângerii.
La doar trei metri distanță, starea de spirit era cu totul alta. Gazdele încă își strigau bucuria, în timp ce antrenorul lor, fostul rapidist Costin Lazăr, făcea ”bezele” și photo cu doi membri chiar ai galeriei giuleștene, chemați să ajute galeria musceleană. Un tip amabil si politicos, Costin Lazăr. ”Cred că nimeni nu poate pune la indoială victoria noastră , după cum a arătat meciul. Oaspeții au jucat doar vreo 20 de minute, după primul nostru gol, în rest am dominat meciul. Acum zic că șansele de calificare sunt 51 cu 49, în favoarea noastră. Și nu, nu venim să ne apărăm, nu este stilul meu să pun autobuzul în poartă, noi oricum vom ataca la Vâlcea. Nu avem ce pierde, eu nu am ce pierde. Orice ar fi, voi continua la Câmpulung, sper să se intâmple in Liga 2-a”.
Dincolo de considerațiile antrenorilor, și nu din patriotism local, eu zic, clișeistic, că un egal ar fi fost echitabil. Nu mi s-a părut în niciun moment că muscelenii sunt peste noi, nici ca joc, nici ca valoare individuală, iar acesta este un aspect de care jucătorii vâlceni trebuie să fie conștienți . Până la urmă, fiecare dintre ei poartă în spate o muncă de cel puțin doi ani, astăzi ar cam fi momentul încununării ei, cu toate dificultățile, cu toate eforturile , cu toate riscurile. Pe de altă parte, habar nu am dacă există o meritocrație municipală, ca să-i zic așa, pentru Liga 2-a, conform căreia Vâlcea ar trebui să fie acolo, iată că echipa Oradei, a mult lăudatului Bolojan, se află pe același palier cu echipa Râmnicului, după cum nu cunosc acum impactul economico-financiar al eventualei promovări. Dar gândesc că administratorii echipei, pană la urmă administratorii orașului, cei care au planificat traseul, trebuie să aibă toate calculele la zi, iar singura variantă valabilă pentru ei rămâne promovarea. Destulă lume din Râmnic cu memoria bună nu a uitat episodul Baia Mare de acum câțiva ani și nimeni nu-l dorește repetat. Iar dacă am vorbit despre munca fotbaliștilor și a antrenorului, nu vor trece neobservate și meritele celor care conduc echipa, indiferent că sunt de acolo sau de dincolo. Până atunci însă, haideți cu toții la stadion, haideți să promovăm!
Gabriel Săndulescu
