Libertatea personală se întinde întotdeauna până acolo unde începe libertatea altcuiva. Așa stabilește o regulă elementară a conviețuirii oamenilor pe acest pământ. Sunt situații în care, nerespectarea acestei reguli conduce automat la riposte de toate tipurile, inclusiv la suspendarea libertății personale. Sună rău, știu. Sună dur, dar adevărat. Am spus în câteva rânduri aici ce se întâmplă cu membrii unor familii atunci când unul dintre ei trece de limita libertății celorlalți consumând droguri și devenind din ce în ce mai violent cu cei apropiați.
Dependența de substanțe interzise produce asemenea dezastre și, dacă nu le vedem la televizor, la cumpărături, în parc sau pe stradă, asta nu înseamnă că ele nu există cu adevărat.
Am discutat cu părinți ai celor care consumă substanțe interzise și care nu se mai pot proteja de violența pe care aceștia o dezvoltă pas cu pas.
Foarte mulți, adulți la rândul lor, cu drepturi greu de încălcat, cum sunt acela la propria libertate. La libertatea de a decide ce faci cu viața ta, în primul rând. Pentru că sunt consumatori de droguri care, mai devreme sau mai târziu, ajung în punctul de a nu mai putea decide calea de urmat pentru a se elibera de dependența cu care s-au ales. Devin violenți, ucid pe cei apropiați și refuză orice i-ar putea ajuta să scape de necaz.
Refuză totul, de la simpla discuție despre situația în care se află și până la internarea într-un spital specializat în dezintoxicare. Iar familia nu poate hotărî în locul lor pentru că nu permite legea 487/2002, a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice.
Am depus la Parlamentul României o inițiativă legislativă menită să permită familiilor celor scăpați de sub control din cauza consumului de droguri să-i interneze fără acord, nevoluntar, pentru a fi tratați. Salvați, adică.
Ei și cei aflați în pericolul de a fi agresați, uciși. Articolul propus de mine suna așa: „În cazul persoanei care suferă de dependențe de substanțe psihoactive sau alte comportamente adictive, a cărei stare s-a degradat continuu și care în mod repetat a refuzat internarea în vederea tratamentului, se instituie internarea nevoluntară și tratament de specialitate în următoarele situații: a) persoana reprezintă un pericol iminent pentru viața lui sau a altor persoane;b) persoana suferă de o tulburare psihică gravă ca urmare a consumului, judecata îi este afectată, nu are capacitatea psihică de a înțelege starea de boală și necesită de urgență instituirea tratamentului; c) persoana este minor sau pus sub interdicție”. Mulțumesc tuturor celor care și-au făcut curaj să-mi povestească experiența lor. Mamelor, în primul rând. Taților, fraților și surorilor, soțiilor și copiilor care se tem pentru viața lor trăind alături de persoane dragi, gata să ucidă pentru o doză de substanțe halucinogene. Oameni buni și curajoși, gata să decidă în locul celor care nu mai au cum să hotărască ei înșiși ce-i de făcut cu viața lor.
Deputat,
Eugen Neața!
