Situată în comuna Muereasca, la 25 km de Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Frăsinei are de fapt două biserici.
Biserica Mănăstirii Frasinei, zisă și Biserica Mare, având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, care a construit-o între anii 1860-1863, an în care o și sfințeste. Pictura, făcută în ulei de pictorul ardelean Mișu Pop, în stilul lui Tăttărăscu, a fost spălată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Aceasta biserică este monument istoric.
Biserica schitului vechi, cu hramul “Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul”, a fost construită din lemn de călugarii bulgari Ilarion și Stefan, în anul 1710 și reconstruită din zid în anii 1762-1763 de Cârstea Iovipali și Damian Iovipali, frați hagii din Râmnic, împreună cu Nicolița Iovipali, fiul lui Cârstea, având binecuvantarea episcopului de Râmnic, Filaret. În jurul acestui schit au existat chilii care însă nu s-au păstrat. Din anul 1787, din timpul războiului ruso-turc, schitul este pustiit și rămâne părăsit până în anul 1848, când este refăcut de călugarul cernican Acache, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmașul primilor ctitori. Acesta închide pridvorul bisericii cu cărămidă, transformându-l în pronaos, îl zugrăvește și reface încăperile chiliilor. Biserica veche păstrează pictura din anul 1763, executată de Teodor Zugravul, cât și pe cea din tindă din anul 1848.
Paraclisul cu hramul “Sfinții Trei Ierarhi”, clădirile de locuit dinspre miazăzi si răsărit, au fost făcute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Râmnicului-Noului Severin, care completeaza și aripa de miazăzi și răsărit a cetății monastice, pe partea de zid, care rămăsese necompletata de Sfântul Calinic în anul 1888.
Viața monahală de aici se aseamană cu cea de la Muntele Athos: în mănăstire nu au voie să intre femei (numai în biserica de sus, în cea de jos au voie și femeile) și nu se gătește cu carne. În acest sens, Sfantul Calinic a așezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mănăstire, unde este astazi o biserică și dependințe pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvantări, pentru cele care vor păstra acest legământ, cât și blesteme, pentru cele ce vor călca hotărârea sfântului. Pentru a dovedi cele spuse iată ce spune textul gravat pe piatra de legămant:
“Acest sfânt lăcaș s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de parinți monahi și fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor viețuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem și toate nenorocirile să vie asupra lor, precum : sărăcia, gârbăvia și tot felul de pedepse, și iarăși celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu și a smereniei noastre și să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian.1867.”
Legămantul Sfântului Calinic se respectă cu strictețe. Chiar în timpul păstoririi sale, cei care l-au călcat au fost pedepsiți aspru. Este cunoscut episodul tinerei păstorițe din satul Muereasca, care din greșeală a trecut hotarul și s-a îmbolnăvit de epilepsie, fiind nevoită să ceară ajutorul Sfântului Calinic, pentru a fi iertată și în același timp tămăduită.
Este singura mănăstire din țară care nu a fost secularizată, păstrându-și tot terenul agricol până în zilele noastre.
Curierul de Râmnic
