Compozitorul Horia Moculescu

1274 0

Personalități vâlcene

“De-ai fi tu (Salcia)

De-ai fi tu salcie la mal
M-aș face râu la umbra ta .
O stea pe cerul de opal
De-ai fi, în noapte m-aș schimba
Și-acolo unde ești o viață aș sta
În calea ta, în umbra ta …
De-ai fi în zbor o rândunea
M-aș face cuib pe-un ram de pom
Sau primul fulg de nea
De-ai fi, m-aș face din zăpadă om
Și-acolo unde ești o viață aș sta
În calea ta, în umbra ta
Și-n ochii tăi ce-n noapte
Somnul dulce i-a închis
Aș vrea să fiu clipa unui vis.
De-ai fi tu marea ce s-a strâns
În ochii ce nicicând nu mint
Pe-obrazul trist, pe care-au plâns
M-aș face lacrimă de-argint…
Un loc oricât de-ascuns atât… “(Compozitor, Horia Moculescu)

 

Horia Moculescu s-a născut la 18 martie 1937, la Râmnicu-Vâlcea.

Din partea mamei (Nidia Copetti), Moculescu este de origine italiană, iar din partea tatălui (Nicolae Moculescu, fost ofițer în armata română interbelică) este de origine română.

„Mama era născută în România, din tată italian și mamă româncă. Eu sunt foarte mândru de bunica mea, care de fapt era jumătate româncă, jumătate croată, iar tatăl ei, croat, purta un ‘von’ înaintea numelui. Fusese înnobilat de Franz Joseph. În același timp, bunica mea era strănepoata, pe linie directă, a mitropolitului Șaguna. Era de lângă Sibiu, de la Săliște, și s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea pentru că bunicul meu, italian get-beget, arhitect, diplomat, a cunoscut-o pe bunica mea, care studia la Trieste”, dezvăluia într-un interviu Horia Moculescu arborele său genealogic. Rămâne orfan de mamă în anul 1948.

A urmat cursurile medii la Turda, la Liceul de Băieți (actualul Colegiu Național ”Mihai Viteazul” din Turda), unde s-a remarcat prin virtuozitatea cu care interpreta piese de muzică ușoară la pian și la acordeon.

Artistul mărturisea într-un interviu că acordeonul îi fusese trimis de tatăl său, de pe front, în 1943 și a învățat singur să cânte la acest instrument. Mai târziu, acest lucru i-a folosit la studiul pianului, având norocul de a învăța să cânte la pian cu profesori foarte buni.

Nu s-a putut înscrie la cursurile universitare ale Conservatorului din București, întrucât avea origini italiene după mamă, iar tatăl fusese ofițer în armata română interbelică. A urmat cursurile Facultății de Mine din Petroșani, unde a cântat cu orchestra facultății.

Ulterior s-a dedicat exclusiv muzicii, cântând ca pianist în București și pe litoralul Mării Negre. În această perioadă a început să compună melodii de muzică ușoară. Piesa lui de debut a fost ”Salcia”, lansată în 1973, interpretată de Mihaela Mihai și, mai târziu, de regretata Angela Ciochină.

A compus peste 500 de melodii, colaborând cu cei mai talentați interpreți români: Margareta Pâslaru (”Balanța inimii”, ”Ce bine e să știi să citești”, ”Azi nu voi putea dormi”, ”Cere-mi”, ”Cine știe”, ”La mulți ani”, ”Până ieri”), Mihaela Mihai (”Salcia”, ”Revederea”), Marina Voica (”Dor”), Aurelian Andreescu (”Cântec de leagăn”), Adrian Daminescu (”Ascultă-ți copiii care plâng”, ”E numai un joc”), Gabriel Cotabiță (”Prima iubire și ultima”), Corina Chiriac (”Păi de ce?”, ”Inima ta”, ”Fir de busuioc”, ”Pentru tot ce-a fost”, ”Să nu mă întrebi”, ”Pe tine n-am să te pot uita niciodată”), Mirabela Dauer (”Nu mai vreau”). Dintre piesele pe care și le-a interpretat singur amintim: ”Singurătatea mea”, ”Primăverii n-ai ce-i face”, ”Nu mă vei uita”, ”Rugă”, ”Chemarea dragostei”. Printre cele cântate în duet se numără: cele cântate cu Corina Chiriac (”Eu și tu”, ”Nopți la rând”, ”Și ieri, și azi, și mâine”) sau cu Sergiu Zagardan (”Dintr-o zi”, ”Cântece adunate”).

A compus și binecunoscuta melodie ”Anul 2000”, melodie cântată înainte de 1990 de corurile de copii, care a fost preluată recent de Guess Who, fiindu-i schimbat ritmul de muzică ușoară cu unul de hip-hop și titlul — ”Locul potrivit”. Noua variantă a avut succes la radio și în cluburi.

Din discografia sa amintim ”Norma Mia; Cosi Pallida; Madame; Ciao” (1962), ”Al III-lea Festival De Muzică Ușoară Românească Mamaia —  August 1965” (1965), ”Salcia” (1976) și compilația ”The Best Romanian Music” (2005). A scris muzică de film pentru lung-metrajele ”Mireasma ploilor târzii” (1984), ”Vară sentimentală” (1986), ”Primăvara bobocilor” (1987), ”Maria și marea” (1988), ”Secretul armei… secrete” (1988), ”Miss Litoral” (1991) și serialul de televiziune ”Pistruiatul” (1973).

Ani la rând (2009-2013) a realizat la Televiziunea națională emisiunea ”Atenție, se cântă!”.

Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR). De-a lungul carierei a primit peste 200 de premii. La 3 martie 2017 a primit din partea UCMR premiul la secțiunea Muzică de jazz sau Muzică instrumentală pentru lucrarea “Poate, miniatură pentru pian”, în cadrul festivității Premiilor Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pe anul 2016. Premiile UCMR reprezintă un eveniment anual important al industriei muzicale românești, fiind valorizată cu această ocazie activitatea unora dintre cei mai importanți creatori ai săi, deopotrivă din mediul academic și din cel al muzicii de divertisment.

 
„Când ascult o piesă, nu tind să critic, sunt ca orice ascultător. Acum, o parte a publicului selectează din zona cartierelor — Paraziții, BUG Mafia”.

La noi, talentul se manifestă ciclic. În anii ’33-’34 a fost o perioadă în care câțiva compozitori de marcă au beneficiat de un public bine crescut. Am fost pe locuri înalte. Era atât de nobilă poziția. Anii ’50-’60 au venit cu ‘Lalele, lalele!’, ‘O chitară cânta’. Au urmat Florin Bogardo, Marius Țeicu… Iar Mamaia a fost o trambulină pentru soliști”.

„‘Salcia’ nu este cea mai bună piesă a mea. Am piese pe care le consider mai elaborate, mai reușite, mai întregi. La ‘Salcia’ a fost impactul foarte mare. Este foarte greu de cântat, dar asta nu înseamnă că este foarte elaborată. Cred că mai bună este melodia pe care o cântă Corina: ‘Inima ta’. Este mai elaborată, este de inspirație folclorică”.

„Toate melodiile pe care le-am scris sunt înregistrate la Radio și asta e o performanță destul de rară. Mai erau vreo doi, trei în situația mea, dar erau membri de partid. Eu îi tachinam, dar și ei pe mine. Cel mai bun prieten al meu din lumea muzicală a fost Veselovski, care îmi spunea: ‘Băi, eu nu mor până nu te fac membru de partid!’. ‘Nicio șansă, nea Vasile!’, îi ziceam. Și n-am intrat în partid, n-am vrut să intru”. (Horia Moculescu)

La mulți ani, domnule Horia Moculescu! Suntem mândri să fim contemporani cu dumneavoastră!

(Sursa: AGERPRES)

 

Enache Corina

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *