Gândurile unui om de blues.
Totu Rareș este la acest moment unul dintre cei mai reprezentativi chitaristi de blues din România și din Europa. A stat alături de nume mari ale blues-ului American și a cântat alături de ei. A avut și are o activitate concertistică prodigioasă. Nu caut acum să-i prezint activitatea de-a lungul anilor, pentru că ar trebui să o fac într-un serial.
Dă foarte rar interviuri, de aceea m-am bucurat că a acceptat să-i public în ziar gândurile așternute la trecerea dintre ani.
”Mda…deci 2019 se duce în câteva ore.
Nu mă laud ca alții cu o statistica despre cât de multe concerte am avut în 2019 (oricum la majoritatea o mare parte au fost „concerte” speciale și irepetabile, cu mire și mireasă)
Nu mă laud nici cu numarul mic de repetitii raportat la numarul mare de cântari, cum am văzut că se poartă. E unul din multiplele motive printre care suntem ultimii la muzică din Europa.
Nu mă laud nici cu numărul mare de kilometri băgați cu duba. E a mea și s-ar putea să vreau să o vând. 🙂
Mă laud cu niște evenimente, situații care au făcut 2019 mai special și, într-un fel, imposibil de egalat :
1. Am cantat cu Phoenix (nu e prima și, sper, nici ultima dată, dar este prima dată când sunt primul pe afiș, lângă nume mari de ieri și de azi )
2. Am reprezentat România la European Blues Challenge în Insulele Azore. Am fost în primii 5 din clasament, am văzut niște locuri pe care nu le vedeam vreodată dacă nu era această competiție. Am cunoscut oameni din bransă din toată Europa. Am învățat niște lecții pe care le voi ține minte.
3. Am reușit să aduc în România, pe scena Festivalului de la Suceava doi dintre chitariștii responsabili pentru trecerea mea în anii 90 de la heavy metal și southern hard rock la Blues : Robben Ford și Eric Gales, ambii la PRIMA apariție în România. Am fost inginer de sunet asistent pentru Robben Ford și principal pentru Eric Gales, ambii venind cu oferte de colaborare dintre care unele se vor materializa în 2020.
4. Am făcut o formula viabila a ceea ce a însemnat Trans Express, compozițiile mele din secolul trecut fiind fredonate și aplaudate de publicul de la Brezoi Open Air ca și când ar fi fost proaspete. Amintirea colegilor noștri Gűzű și Bela Raduly a fost cinstită cum se cuvine.
5. Am mixat concertul Laurei Bretan la Sala Palatului. Mulțumirile au început ca de obicei cu „vai, dacă nu erai tu…” :)))
Frustrări au fost destule în 2019, dar cea mai mare a fost că, deși în alte țari artiștii care reprezintă țara la competiții internaționale sunt susținuți de breaslă, de organizatori, de cluburi de blues, noi nu am avut decât susținerea publicului, care a venit la concertul organizat pentru a strânge bani de avioane până în Azore. Ne-a mai susținut Andrei Partoș căruia îi suntem recunoscători. Mai grav este ca nici după ce ne-am întors nu am fost bagați în seama de organizatorii festivalurilor în formula cu care am reprezentat România. Două dintre festivalurile așa zise de Blues nu au fost nici măcar curioase să asculte sau să vadă materialul nostru, ambele au preferat o trupa din Republica Moldova cu zero legătură cu Bluesul …cică „așa dă mai bine „.
În rest mă bucur că ne-am întâlnit la concerte și festivaluri în toată țara și vă promit că 2020 va fi anul albumului 🙂
Nu pot încheia fără să mulțumesc colegilor și partenerilor cu care am realizat toate aceste lucruri muzicale : Cosmin Farcaș, Aminda Nomade, Adi Tetrade, Alin Neagoe, Vlady Sateanu, Alex Matei, Barbaselu Constantin, Vlad Alexandru, Dean Bowman, Hanes Radu, Lénárd Yogi József, Norbert Soós, Sebestyen Sandor Joo Theodor Valentin Rusu, Diz Adina, Yvonne Stavarache, Johnny Mitrache, Toni Șeicărescu, Kiba Dachi, Nicolae Eduard George
Totodată îi mulțumesc lui Bobby Stroe pentru tot, mai ales pentru punerea în aplicare a viselor :)))
Le mulțumesc lui Alex Gavril Alexandru Panait și Adi Anton pentru suportul de-a lungul întregului an, that’s what friends are for.
La anul vă aștept la concerte, pentru că dupa cum spunea un prieten, ” Rares dacă nu e chitarist nu e nimic, și nici chitarist nu prea e „, fără muzică viata e pustiu 🙂
Ah, am uitat, o altă realizare a fost că mi-am luat în sfarșit doze din 62”.
Ținem legătura.(Cătălin Statie)
