Râmnicul uitat: Primăria

238 0

În plimbarea noastră printre amintiri pașii ne poartă în parcul “Mircea cel Bătrân” sau Parcul Primăriei, cum îi spuneau bunicii. Poziționat în centrul orașului, “cu umbrarul de castani,prinde și el bine pentru un popas și e minunat loc de joacă al copiilor”.

Unii ne amintim de activitățile creative desfășurate în casa din parc, și ea a copiilor de multe generații.

A fost o vreme când în acest loc se luau cele mai importante decizii pentru oraș, printre care se numără și realizarea acestui  “dar neprețuit și complet dezinteresat”, Monografia-ghid din 1944 a Râmnicului.

“Părinții urbei au achiziționat ca sediu pentru Primărie fosta proprietate a familiei Lahovarilor, cu întregul său parc.

Cum reiese din inscripția imprimată pe o placă memento așezată în parc între stâlpii unei foste fântâni, imobilul a fost cumpărat în 1909 cu suma de 100.000 lei, servind pentru veci ca cea mai frumoasă podoabă a orașului.

Vechii curți boierești i s-au făcut transformările de rigoare. Toate acaretele au fost desființate. Locul a fost netezit.

Vechea ogradă cu seră și grădini păzite de albanezi s-a transformat într-un frumos parc public. Pe margini viță de Rozeta răsfrânge coviltir de apărare și podoabă, peste masivul zidurilor ce sprijină parcul ca pe o grădină de basm a Semiramidei.

Din tot ce-a fost podoaba bogatului parc boieresc, n-a mai rămas decât pe ici, pe colo, câte un brad, câte un ulm și un Sophora altoit, față de care Coronaris, sădit mult în urmă, a căpătat o ascendență sălbatică de remarcat.

Pe zidul dinspre apus, unde-și etalează pergola podoabele, se mai văd urmele locuinței grădinarului. Lișca, adus din Viena, evocă și azi nostalgic vremurile patriarhale de odinioară.”

Cu greu reușim să vedem în imaginea ce-a supraviețuit vremii un monument amplasat în fața clădirii Primăriei, în memoria celui ce-a fost pe rând ministru al Justiției, al Agriculturii, Industriei și Comerțului, al Lucrărilor Publice, al Afacerilor Externe în guvernele României la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Lui Alexandru Lahovary (1840-1897) i se datorează o însemnată reformă a codului penal și a procedurii penale, dar de numele său se leagă și alte mari servicii aduse țării.

Pe soclul monumentului s-ar fi aflat “extrase din diversele sale cuvântări:

“Să nu pierdem din vedere că, dacă entuziasmul dă coroanele, numai dreptatea, numai înțelepciunea le întărește pe fruntea celor care le poartă”- Camera, 14 martie 1881

“Justiția are acest caracter dumnezeiesc, de a fi dreaptă pentru toți, pentru mari și mici, pentru săraci și bogați, precum pentru buni și răi”- Curtea-cu-Juri, Craiova, 19 decembrie 1887”

Fragmente din “RÂMNICU-VÂLCII Loc de amintiri și recreiere”- Pr. Constantin Grigore, 1944

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *