Data de 30 ianuarie marchează ziua internațională pentru non-violență în școală. Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. Dezbaterile privind relaţia între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat în Europa o dezvoltare continuă şi constantă. Odată ce experţii au recunoscut importanţa acestei probleme, mobilizarea şi preocuparea faţă de violenţa în şcoli a devenit, în mod constant, un obiectiv politic la nivel naţional şi internaţional.
Un raport global al UNICEF, „Ascuns la Vedere – O analiză statistică a violenţei asupra copiilor”, confirmă amploarea zguduitoare a abuzului fizic, sexual şi emoţional la care sunt supuşi copiii în toată lumea. Astfel, aproximativ 17% din copiii din 58 de ţări sunt supuşi unor forme severe de pedeapsă fizică (loviri în cap, tras de urechi sau lovituri dure şi repetate). La nivel global, trei din zece adulţi consideră că este nevoie de pedepse fizice pentru a creşte copiii bine.
La nivel mondial, 1 din 3 elevi cu vârste între 13 şi 15 ani sunt brutalizaţi cu regularitate în şcoală. Aproape o treime din elevii cu vârste între 11 şi 15 ani din Europa şi America de Nord afirmă că au brutalizat alţi copii – în Letonia şi România, aproape 6 din 10 recunosc că brutalizează alţi copii.
Ziua Internaţională pentru nonviolenţă în şcoli a avut ca zi de plecare 30 ianuarie, aceasta fiind ziua celebrării morţii lui Mahatma Gandhi, supranumit părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente, cel care spunea: „nonviolenţa este arma celor puternici.”
Scopul activităților din data de 30 ianuarie este acela de a conștientiza problema legată de violența din școală, care poate avea consecințe și ȋn afara acesteia, identificarea modalităților de rezolvare a conflictelor prin comunicare nonviolenă, dezvoltarea abilităților și motivației de relaționare.
Chiar dacă Ziua Internaţională pentru Nonviolenţă în Şcoală este sărbătorită pe 30 ianuarie, mesajul ei trebuie să dureze şi să se manifeste în fiecare zi. Toate formele agresiunii întâlnite în şcoli – de la îmbrânceli şi jigniri, până la injurii, vulgarităţi, intimidări fizice şi verbale – trebuie să dispară iar relaţiile interumane elev-coleg, elev-profesor, elev-părinte trebuie dezvoltate pe o bază de armonie şi toleranţă, în care puterea de convingere a cuvântului şi nu a violenţei trebuie să primeze.
Corina Enache
