Din patru în patru ani, Corporația noastră face angajări. Li se spune alegeri. Sunt aleși președintele și managerii. Sunt reguli stricte, pe care trebuie să le accepte toți cei douăzeci de milioane de acționari.
Desigur, în Corporație, toți suntem egali. Toți avem un singur vot. Așa sunt regulile noastre, de mai bine de treizeci de ani.
Corporația este condusă, pe rând, de aceleași echipe, care, nu demult, l-au asasinat pe fostul președinte, pe atunci, al Cooperativei. Nu mai revin asupra acelui moment blestemat, din Ziua de Crăciun, pe pentru că de la el ni se trag toate relele.
Am avut încredere în Echipă. Președinții s-au schimbat, dar echipa a rămas aceeași. În ultimii zece ani, însă, acționariatul a început să părăsească, în masă, teritoriul Corporației noastre. Pentru că, deși acționari, deși egali, cinci milioane de acționari au fost nevoiți să plece și să lucreze pentru alte companii, mai mici sau mari. De foame, de sete, de lipsa de speranță.
În Corporația noastră, unii acționari și unele echipe de manageri au început să vândă, pentru ciubucuri, bucăți mari din avutul tuturor. Din Corporație. La început o fabrică, apoi, păduri, mai târziu terenuri. Evident, au devenit milionarii și puternicii Corporației, de azi.
Ei au devenit, pretind că sunt Corporația. Au confiscat aproape toate acțiunile.
Au cumpărat media, serviciile de Securitate ale Corporației noastre, tot ce se putea cumpăra.Toți cei care au trecut de partea lor, au început să trăiască mai bine, decât aceia, care nu gândeau ca ei.
În Corporație, statutul de acționar, nu mai valorează astăzi nimic. Deși prețul unei acțiuni este teoretic, imens, acționarii care nu fac parte din echipele de manageri, din conducere, nu primesc dividende.
Corporația îi alungă, îi scoate afară din teritoriul ei, iar pe cei rămași îi minte. Îi umilește și îi batjocorește, fie că sunt batrâni, bolnavi, tineri, școliți sau nu.
Așa funcționează Corporația. Managerii de la toate nivelurile fură, președintele îi acoperă, acționarii suferă. Corupția în Corporația noastră este o constantă, de la naștere și până la moarte. Acum, de facto, 80 la sută din Corporație a fost ocupată de alte Corporații, cu alte crezuri, cu alți acționari. Care plătesc impozite în alte teritorii, dar își iau resursele de la noi.
Când a apărut Avertizorul de Integritate, The Whistlerblower, care ne-a spus tuturor să avem grijă de acțiunea noastră, parcă ne-am trezit dintr-un vis urât. Cum am putut să fim atât de fraieri?
Sigur, Corporația s-a dezlănțuit.
Avertizorul este un trădător, au urlat managerii, din jurul Președintelui. El însuși, obligat de promisiunile făcute acelora de la Fuziuni și Achiziții Globale, a încălcat în picioare Constituția Corporației și a anulat alegerile, unde Avertizorul urma să devină Președinte.
Nu se poate, trebuie să câștige unul dintre managerii agreați de cei de la Mergers&Aquisitions, de la Fuziuni! Înțelegeți?, a urlat el. Avem o promisiune facută, mergem pas cu pas, spre ea. Anulăm alegerile. Klar?
Dar managerii dumneavoastră sunt proști, hoți, vânduți altor corporații sau infractori. Penali, așa au strigat acționarii, care încă mai cred că acțiunea lor este sfântă.
Vom reface Corporația, spune Avertizorul de Integritate. Vom trăi toți din ceea ce producem. Corporația este încă bogată, vom restabili valoarea acțiunii noastre. Vom opri furtul, care a devenit Legea Corporației.
Nimeni în Lumea Corporațiilor nu mai înțelege nimic, cred eu că nu înțelege, ce se petrece în Corporația noastră. Marile mijloace de pedeapsă sunt scoase de la naftalină, acum, de managerii președintelui.
Avertizorul de Integritate este amenințat. Pretextul, a conspirat cu ajutorul Corporației din Est. Deși e o minciună, deși nimeni nu face dovada, se vorbește că nu va mai avea dreptul să candideze, că va fi arestat, iar alegerile sunt, oricum, anulate.
Între timp, managerii corupți se reorganizează. Vor să rămână tot ei, să termine Corporația, să vândă ceea a mai rămas de vândut. Să acopere urmele furturilor uriașe din avuția Corporației și trădărilor, repetatele hoții. De fapt, furtul generalizat, inclusiv al speranțelor acționarilor.
Avertizorul va fi lichidat, spun ei, mangâindu-și, portofelele. La vremuri noi, vom fi tot noi.
Acționarii, ca tine și ca mine, suntem, de acum, dușmanii lor personali. În cabinete nu se mai discută decât cum vor fi prostiți, în continuare, acționarii.
Trebuie să li se ia acțiunile. Pentru că au aflat cât de puternici putem fi. Asta e problema, nu Avertizorul.
Știu că au o Corporație, care a fost și a părinților lor. Vor să lase actiunea copiilor? Vor ca, măcar ei, să beneficieze de ea? Să vină acasă? Să simtă că sunt iubiți de Corporație? Le arătăm noi, Corporație…
Și multe altele, pe care le știți, mai bine decât mine, doar sunteți toți acționari. Furioși. Treziți. Lucizi.
Mai am doar ceva de spus, dacă mi se îngăduie.
Corporația să trăiască!
