Oameni aruncați pe fereastră zeci de metri de suflul unei explozii. Striviți sub plăci de beton, între etajele unui bloc din capitala României. Evacuați cu sutele din teama prăbușirii întregii clădiri. Un bloc de locuințe cu opt etaje și cinci scări de acces. Șubrezit de explozia unei pungi de gaze care s-a acumulat în două apartamente, se pare. Nu este ceea ce natura face fără a preveni. Nu este cutremur și nu sunt inundații catastrofale, produse de ploi torențiale ce cad cât ai clipi. Nu e meteorit rătăcind prin univers și ajuns fără veste pe pământ. Este neglijență și este eroare umană. Nenorocirea care se petrece ca urmare a unei pauze de gândire și a nepăsării, de cele mai multe ori. A disprețului față de reguli elementare de conviețuire în clădiri de acest tip și în societate, în general.
Mame spulberate pe trecerea de pietoni cu copiii din cărucioare cu tot, sute și mii de oameni murind în autoturismele lovite cu furie de indivizi aflați sub efectul substanțelor interzise. Fără de lege și fără de reguli mai peste tot. Și, în urma acestui fenomen, moarte, cadavre, suferință. Regrete, rareori și scuze înlăcrimate, când și când. Nimic de corectat după ce s-a întâmplat cu adevărat. Morții sunt morți, mutilații, la fel și orfanii tot orfani. Nenorocirea care s-a petrecut în București nu va putea fi explicată niciodată, oricare ar fi deznodământul ei. Obișnuiți deja cu mirosul persistent al gazelor naturale în blocul lor, proprietarii au continuat să rămână în acel spațiu închis zi și noapte sperând în ceva greu de explicat acum. În apartamentele care au sărit în aer se aflau oameni în momentul exploziei. Ceva foarte greu de conceput. Nu se poate trăi în interiorul unei butelii pline cu combustibil pentru aragaz. Ceva n-a funcționat cum se cuvine. Controlul specialiștilor, făcut în dorul lelii, se pare. Atitudinea administrației de bloc față de oferta de depanare a situației? Probabil. Altceva mi se pare însă că n-a mers bine de la început. Reacția tuturor la mirosul persistent și puternic de gaze naturale. La ora exploziei, toată lumea era trează și pregătită pentru o nouă zi. Nimeni însă nu a ieșit în afara clădirii pentru a se proteja. Gazele s-au strâns acolo unde s-au strâns și au explodat avându-i la dispoziție pe toți locatarii. Tipul acesta de reacție este greu de explicat și ar trebui să ne îngrijoreze cu adevărat. Când ești în pericol de moarte, fugi din calea ei, nu suni la 112 și aștepți să vină omnipotentele autorități să te acopere cu competența lor. Poate fi prea târziu, cum s-a văzut și de data aceasta. Instinctul de conservare este întotdeauna prima soluție. De data aceasta se pare că este primul care n-a funcționat.
Deputat,
Eugen Neața!
