Eu nu am văzut așa ceva. Nici nu am crezut că este posibil.
M-am uitat acum câteva zile la Antena 3 și am văzut o secvență de la Aeroportul Otopeni. Horațiu Potra a fost adus în țară. Înconjurat de un dispozitiv de zeci de luptători înarmați ai forțelor de securitate.
Este incredibil, cum de dragul justiției televizate de Antena 3(dar și de alte rușini ale media, din România), un arestat, nepotul, apoi, al doilea, fiul, în final, al treilea, Potra însuși, să fie trecuți prin sala aeroportului, printre sute de oameni, călători nevinovaț, români și străini. Devine clar, e periculos să zbori de pe aeroportul Henry Coandă.
De ce această expunere, această umilință, asupra unor oameni, care, deocamdată, se presupune că sunt nevinovați? Pentru că ei nu au fost nici judecați, nici condamnați.
Păi, dacă oamenii ăstia sunt teroriști, nu se poate presupune că aveau complici, care ar fi putut să încerce să-i elibereze? Cum să pui în pericol atâția sute de călători? Nu mai vorbesc despre viața militarilor, expusă nepermis de mult. Printre oamenii din aeroport am zărit și mulți copii. Cum să accept eu acest spectacol vomitiv, pus în scenă și executat, în fața copiilor? Niciodată!
Este o gafă, o rușine a serviciilor noastre de law enforcement. Comandanții care au autorizat misiunea, trebuie demiși, de urgență. De dragul justiției de la televizor, s-au încalcat reguli elementare de securitate. Elementare. Nu existat o altă cale de scoatere a lor, decât prin aeroport, prin sălile de așteptare? Nu îi putea îmbarca o dubă, la avion, așa cum se întâmplă când pleacă sau vin unii demnitari? Aproape că arestații nu mai conteză. Rămâne riscul enorm, la care au fost supuși cetățenii prezenți pe Otopeni.
Sute de călători au fost astăzi în pericol de moarte. Inclusiv ziariștii Antenei 3, care și-au riscat viețile, fără să se întrebe o secundă dacă trecerea unor extrădați, presupuși teroriști, prin sălile de așteptare, nu reprezintă un pericol major.
Baia de sânge a teroriștilor lui Potra nu s-a produs. Dar, admit, dar doar pentru frumusețea demonstrației, că s-ar fi putut produce. Iar această rușine a forțelor de securitate românești este un semnal: în România, grija pentru securitatea publică este ridicolă, în raport cu uriașa nevoie propaganda politică. În fapt, vedem o Românie vulnerabilă, prăbușită, periculoasă. Care operează cu aceleași metode infecte, ca pe vremea lui Băsescu, de stat totalitar, polițienesc, care încalcă grosolan drepturile omului. Inchiziție.
Rămasă mult în urmă, ca să mă exprim delicat.
Medievală.
