Aveți dreptate

Solidaritatea nu este pentru cei care o cer, ci pentru cei care o oferă. Nu este pentru cei care nu au unde să se ascundă de faptele lor, ci pentru cei care simt că un om ca și ei – lovit de foame, de boală și de nedreptate – are nevoie de sprijin pentru a merge mai departe prin viața lor. Solidaritatea nu este o mulțime de oameni în care să te pierzi când ești urmărit de norme morale ori legislative, ci turnul de veghe al valorilor pe care s-a construit societatea umană.

Solidaritatea nu se cere și nu se impune decât în cartierele rău famate și în dictaturi. Solidaritatea se naște în mod natural acolo unde este nevoie de ea și de solidaritate este întotdeauna nevoie acolo unde marile principii și valori ale oamenilor sunt în pericol cu adevărat. Mulțumesc tuturor celor care au comentat la articolul anterior, public sau în mod privat. Sunt multe cereri și strigăte de solidaritate în societatea românească de acum. Fiecare în parte merită un pic de atenție, o clipă de reflecție, un minut.

Mă număr printre cei care s-au alăturat imediat marilor noastre îngrijorări sociale. Pericolele la care sunt expuși copiii și tinerii noștri deschid lista subiectelor în jurul cărora este nevoie de mai multă solidaritate, în mod evident. Din poziția de parlamentar pe care o ocup, contribui cu inițiative legislative și cu atenția pe care o acord permanent familiilor celor atinși de flagelul consumului de substanțe interzise. În jurul acestei probleme este nevoie de toată lumea. De familie, în primul rând. De școală, de poliție și de spital. Cu adicțiile și dependențele de acest fel nu se luptă ușor. Sunt mai greu de învins decât hoardele înarmate ale unui dușman militar. Războiul cu adicțiile trebuie să fie un război total. Așa ceva are nevoie de solidarizarea tuturor. Este măsura puterii noastre de solidarizare, de la primul și până la ultimul om, de la prima și până la ultima familie și de la prima și până la ultima instituție a statului român.