Zilele neîncrederii au apus

Zilele trecute, Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea a împlinit 36 de ani de activitate. S-a înființat ca instituție profesionistă în primele luni din 1990, continuând activitatea trupei de amatori care s-a constituit prin 1921, montând și jucând piese de teatru, sub diverse forme de organizare. Ultima, până în 1989, a fost Teatrul popular din Râmnicu Vâlcea. Nu sunt un cunoscător. Am întrebat pe cineva care știe și am aflat ceea ce am spus mai înainte. Altceva mă preocupă pe mine. Teatrul Anton Pann este o instituție profesionistă, cu tot ceea ce trebuie pentru profesionism în acest domeniu, mi s-a spus. O trupă cu actori profesioniști, un suport tehnic și birocratic pe măsură, o clădire modernă, cu tot ceea ce trebuie unui teatru la acest nivel. Săli de spectacole. Una pentru teatru experimental și cu spectacole de mai mică amploare și alta de dimensiuni mari, cu sute de locuri pentru spectatori și o tehnică de scenă adusă la zi. Teatrul Anton Pann este departe de modul improvizat în care se făcea teatru în trecut. Actorii nu mai merg la serviciu muncitoresc pe timpul zilei, ci fac teatru de la un capăt la altul al vieții lor. Repetițiile și spectacolele nu se mai fac în hale și spații insalubre, ci într-o scenă cu de toate, identică cu oricare alta din lumea bună a teatrului mondial. Insist pe această comparație pentru că ea arată cel mai bine evoluția societății românești din ultimele trei, aproape patru, decenii. S-au întâmplat multe în acești ani. Și bune și mai puțin bune. Un lucru însă este de necontestat. Societatea românească a crescut și s-a modernizat continuu. Acesta este un fapt. La fel ca Teatrul Anton Pann, cel care are vârsta acestei perioade de timp, România este în cu totul alt punct al existenței ei. Nu pot fi de acord cu nimeni dintre cei care, în ciuda evidenței, cultivă o nostalgie complet neinformată pentru un trecut idealizat și falsificat. România acestor ani a crescut de la un nivel la altul, fără precedent. La fel ca teatrul vâlcean, a făcut saltul de la forme de amatorism, interesante pe alocuri, la exprimarea artistică a profesioniștilor din lumea largă. Performanța profesională nu mai este întâmplătoare, conjuncturală și plină de noroc. Spectacolul de teatru de pe scenele Teatrului Anton Pann sunt produse la nivelul și cu mijloacele cele mai actuale. Epoca lui se-poate-și-așa s-a încheiat. Cu greu, dar s-a încheiat. Tot ceea ce se produce în România de acum are nivelul de calitate al întregii civilizații. La vârful, nu la coada ei. Zilele pesimismului și ale neîncrederii românești în propriile forțe și în propria evoluție trebuie lăsate în urmă, așa cum au făcut multe dintre instituțiile noastre și dintre concetățeni. M-am gândit cu multă atenție la toate acestea aflând de aniversarea, la Râmnicu Vâlcea, a unei instituții profesioniste, de mare succes.