Una dintre misiunile unui deputat sau senator este și aceea de a prezenta publicului activitatea reală și detaliată pe care o desfășoară alesul în Parlamentul României. Din motive diverse, aceasta este mai puțin cunoscută în adevăratele sale dimensiuni. Nu este aici locul pentru a identifica cauzele pentru care această comunicare n-a funcționat sau nu funcționează întotdeauna cum era/este de așteptat. Ca în majoritatea cazurilor de slabă comunicare, cel mai păgubit este întotdeauna publicul. Informația utilă, trebuincioasă, se pierde pe drum, transformată de cele mai multe ori în propagandă antiparlamentară și atât.
O modă care s-a instalat încă de la începutul democrației noastre recente este aceea de a vedea în parlament un loc al confruntărilor fără sens și al pierderii de timp. Nu este deloc așa!Parlamentul este construit din patru în patru ani din parlamentari aleși de oameni în județele lor. Șase deputați și doi senatori, în județul Vâlcea, de exemplu. Numărul lor este dat în funcție de populația din județ, să ne amintim. Apartenența politică a parlamentarilor este cea preferată de alegători. Uneori sunt mai mulți de la un partid, alteori de la altul. Și, din când în când, cineva de la un partid foarte mic sau de la o grupare la modă, pentru scurt timp. Fac acest comentariu pentru a reaminti procesul electoral prin care aleșii oamenilor ajung în Parlamentul României. Ajunși în poziția de parlamentari, reprezentanții județeni, cum li se spune de obicei, senatori și deputați, participă la activitatea curentă a forului legislativ. Unii inițiază legi noi și modificări ale legilor în funcțiune. Am descris deseori acest proces de identificare a unui subiect de lege sau de modificare legislativă, de documentare și de redactare a textelor necesare (adresă înaintare, text propunere, motivare) și de urmărire a inițiativei pe traseul de avizare în comisiile de specialitate și apoi, în plen, la votul final. Cunosc acest traseu pentru ca l-am parcurs de mai mult de o sută de ori, în zece ani de activitate.
O altă poziție a parlamentarului este aceea de membru în diverse comisii de specialitate. Acolo se ajunge ca urmare a unei selecții de partid, pe poziții corespunzătoare procentelor de reprezentare obținute la alegerile generale. Eu sunt membru și vicepreședinte al Comisiei de muncă din Camera Deputaților, de exemplu. În această calitate particip la pregătirea întâlnirilor periodice, la dezbaterile din comisie și votez pentru sau împotriva unei inițiative legislative care are nevoie de aviz sau raport al comisiei din care fac parte.
De-a lungul timpului, am povestit aici, am ocupat poziția de președinte al Grupului de prietenie parlamentară România-Vietnam și am coordonat vizite reciproce ale celor două grupuri în Vietnam și în România, mai apoi. Am scris și am publicat o carte despre vizita făcută în Vietnam.
Tot activitate parlamentară este și cea derulată în județul Vâlcea, în a doua parte a fiecărei săptămâni. Întâlniri cu cetățenii, cu administratorii localităților și cu directori ai instituțiilor publice care au nevoie de sprijin parlamentar și instituțional. Reprezentativitatea cu care este dator un parlamentar nu este o vorbă în vânt. Am mers în ministere pentru a prezenta proiecte locale, la agenții naționale pentru a susține cauza moșnenilor, de exemplu. Și am pus întrebări în Parlamentul României (interpelări) referitoare la inexistența unui drum expres care să îi ducă pe vâlceni pe autostrada Sibiu-Pitești. Spun toate acestea pentru a descrie în linii foarte generale activitatea parlamentarului de Vâlcea, așa cum o înțeleg și o practic eu. Pentru buna știință a faptului că Parlamentul României este o platformă de lucru, în folos național, regional și local. Răspund astfel cuiva care m-a întrebat ce înseamnă să fii sau să nu fi parlamentar. Nu știu, evident, ce înseamnă să nu fi parlamentar în România.
Deputat,
Eugen Neața!
