Clujeanca a terminat pe locul secund în proba individuală la Cupa Europeană la triatlon pentru juniori de la Izvorani și s-a impus la ștafetă
Tunde Crișan a ocupat locul al doilea la Cupa Europeană de Triatlon pentru juniori de la Izvorani, după o cursă în care durerea a făcut-o să se teamă că nu va mai ajunge la final. Un strigăt venit de pe marginea traseului, de la tatăl ei, a ajutat-o să transforme locul trei într-o medalie de argint. Dincolo de sport, Tunde învață japoneză, citește romane fantastice și își pregătește drumul către o facultate din străinătate.
Coborând panta de la Izvorani, Tunde Crișan se afla pe locul al treilea. Începuse deja să accepte ideea că aceea avea să fie poziția sa la finalul cursei. Poate că era și o coincidență care îi plăcea: purta numărul trei, era a treia și urma, credea ea, să primească medalia de bronz.
„Deja când coboram panta, eu eram pe locul trei și mă gândeam, am numărul trei la concurs iau locul trei, ce fain”, povestește Tunde. De pe margine, tatăl ei vedea însă altceva. Urmărea diferențele dintre sportive, calcula secundele și știa că fiica sa mai avea resurse pentru un ultim atac. Atunci a venit strigătul care a schimbat finalul cursei.
„Și apoi vine tata și zice: <<acum, adu-te, fugi, prinde-o, trebuie să câștigi, dacă vrei, acum e momentul>>. Și am venit pe doi.”
Câteva cuvinte spuse la momentul potrivit au făcut diferența dintre bronz și argint. Tunde recunoaște că rolul tatălui său a fost decisiv. „Da, mereu ne zice secundele care sunt între noi și primul pluton sau prima fată. Sinceră să fiu, dacă n-ar fi el, nu știu dacă aș fi venit pe doi”.
Cursa în care a crezut că nu va mai ajunge la final
Medalia de argint de la Izvorani a venit după o cursă mult mai grea decât ar putea lăsa să se vadă zâmbetul de la final.
Înotul a decurs bine. Pe bicicletă, Tunde a reușit să își revină. La alergare, proba care în ultima perioadă devenise unul dintre punctele sale forte, corpul a început însă să îi transmită semnale îngrijorătoare. „Înotul a fost în regulă, poate că bicicleta când mi-am revenit, deși de obicei alergarea e punctul meu foarte, mai nou. Și mi-a plăcut alergarea, atâta tot că mi s-a blocat aerul aici la coaste și m-a durut foarte tare și chiar am crezut că acolo mi-e sfârșitul și nu o să termin”, spune ea.
Tunde a continuat. A trecut peste durere, a rămas în cursă și a găsit energia pentru a mai depăși o adversară înainte de sosire. La final, locul al doilea a avut o însemnătate aparte. Nu era doar o medalie internațională, ci una câștigată acasă, pe un traseu pe care sportiva îl cunoaște încă din copilărie: „Mie mi-a plăcut foarte mult. Chiar mi-am dorit să iau o medalie aici, fiind acasă. Vin aici de când era mică și la campionate naționale și ăsta e al doilea an la Cupă Europeană. Și am zis: măi, anul ăsta trebuie să iau și eu o medalie, altfel nu se poate”.
O medalie pentru ea și pentru oamenii care au încurajat-o
Într-un sport în care fiecare secundă contează, vocile celor aflați pe margine pot ajunge până la concurenți chiar și în cele mai dificile momente.
Tunde nu îi cunoștea pe toți cei care o încurajau, dar i-a auzit. A simțit că nu aleargă doar pentru ea și că rezultatul obținut la Izvorani înseamnă mai mult decât un loc într-un clasament. „Da, e foarte frumos atunci când îți iei medalia acasă, când știi că ți-ai făcut și țara mândră. Și atunci când auzi toți oamenii care te susțin, chiar dacă tu nu-i cunoști, mi se pare foarte frumos”, spune ea.
Argintul va ajunge acum alături de celelalte medalii ale sale. Nu sunt păstrate într-o vitrină și nici agățate de un cuier obișnuit. Suportul ales de Tunde are legătură chiar cu una dintre probele triatlonului: „Nu e neapărat un cuier, e așa un om care inoată fluture și are niște brațe mai jos și pe ele îmi agăț medaliile”. Pe brațele acelui înotător își va găsi locul și medalia câștigată la Izvorani, după cursa în care Tunde s-a temut că nu va termina, s-a văzut pentru câteva clipe pe locul trei și a ajuns, în cele din urmă, a doua.
Japoneză, cărți fantastice și un vis peste hotare
Dincolo de antrenamente și competiții, Tunde Crișan își păstrează curiozitatea pentru o lume care nu se oprește la traseul de concurs. Din luna mai a început să învețe japoneză. Poate spune cum este vremea, cum se simte sau ce a mâncat. Iar unul dintre primele cuvinte descoperite i-a oferit și o asociere amuzantă cu limba română.
„M-am apucat în mai și acum am început să învăț unele lucruri, de exemplu pot să zic că vremea este frumoasă sau cum mă simt, pot să zic ce am mâncat. De exemplu mai înainte am mâncat o lubeniță și de exemplu lubeniță pe japoneză e suica și am zis că sună ca și pe română la țuică”, spune ea cu un zâmbet în colțul gurii.
Tânăra sportivă citește mult și este atrasă de literatura fantastică. Dintre personajele întâlnite în cărți, crede că Jude, o fată ajunsă într-o lume magică, Elfhame, în care oamenii sunt considerați inferiori, s-ar putea adapta cel mai bine unui sport atât de solicitant. „E pusă la foarte multe obstacole de depășit, deoarece ea vrea să fie acceptată de creaturile de acolo, numai că lor nu le prea plac oamenii și de fiecare dată îi văd inferiori, uneori chiar îi fac slugi și ea, la final de carte, ajunge să devină regina”, explică, pe scurt, triatlonista.
Poate că Tunde s-a regăsit în ambiția personajului de a depăși obstacolele și de a-și câștiga locul într-o lume dificilă. Este o paralelă pe care sportiva nu o spune direct, dar pe care cursa de la Izvorani o face ușor de înțeles: atunci când lucrurile au devenit grele, nu s-a oprit.
Vrea să studieze în străinătate
Rezultatele sportive ar putea să o ajute și în următorul capitol al vieții sale. Tunde își dorește să urmeze o facultate în străinătate, chiar dacă nu a ales încă domeniul. „Da, în continuare vreau să merg la facultate în străinătate, nu vreau să rămân în țară”, afirmă ea cu tărie, chiar dacă nu știe exact ce vrea să studieze. „Nu știu încă, nu sunt încă sigură pe ce domeniu vreau să mă duc, dar știu numai că vreau să ies din țară ca să învăț la facultate”, spunea Tunde.
Până atunci, clujeanca își continuă antrenamentele, lecțiile de japoneză și lecturile. Și nu renunță nici la detaliile care o fac să se simtă bine atunci când intră în concurs. Întrebată dacă cerceii o ajută să câștige, sportiva răspunde cu naturalețe: „Nu, dar îmi place cum arăt și cred că în poze cu cât mai mult cercei, cu atât mai frumos arăt”.
La Izvorani, cerceii au apărut în fotografii, medalia de argint a ajuns la gâtul ei, iar vocea tatălui a rămas legată pentru totdeauna de unul dintre cele mai importante momente ale cursei: „Fugi, prinde-o!”. Tunde a fugit. A prins-o. Și a venit pe doi.
Prestații foarte bune ale românilor la Cupa Europeană de la Izvorani
Medalia lui Tunde Crișan nu a fost singura cucerită de sportivii români. Aceștia au mai câștigat titlul la ștafetă mixtă, acolo unde formația a fost alcătuită din Tunde Crișan, Raluca Vâlcu, Alex Popa și Rareș Laiu. În concursul individual, poziții foarte bune au ocupat și Alex Popa (locul 7) și Rareș Laiu (locul 17), la masculin, respectiv Raluca Vâlcu (locul 15) și Antonia Vasian (locul 18).
