Mulțumesc celor care m-au urmat pe calea amintirilor relatate aici, în mesajul publicat anterior. Dintre toate, rețin un comentariu care mi-a produs o mare bucurie. Cred că am mai amintit și eu despre acest episod din viața noastră de oameni aflați în slujba vieții. Salvarea unei fetițe dispărute în pădurile de la poalele muntelui Cozia. În urmă cu 18 ani. Timpul trece, e adevărat, dar nu uită niciodată pe cei care au salvat viața unui om. Revăzându-mă în imaginile atașate la mesajul anterior, Alin Rădulescu scrie așa: „Ești ca atunci când într-o noapte geroasă de noiembrie, în urmă cu 18 ani, tu – împreună cu Damian Francezul, Lera și cu mine – formasem o grupă pentru căutarea unei fetițe de doi ani, pierdută de mama ei, sub Cozia. Ai intrat direct în acțiune! Împreună cu dispozitive importante din Salvamont, Poliție, Jandarmi și voluntari. Și, alături de noi patru amintiți mai sus. Am căutat toată noaptea și, dimineața, așa cum poate se întâmplă minunile, fata a fost găsită, vie și neatinsă de sălbăticiuni. Îmi aduc aminte cum Lera, șeful Salvamontului, ne arăta urme uriașe de urs, chiar acolo unde fata a fost găsită. Eugen, nu am sa uit această întâmplare niciodată. Mă întreb: oare acel copil, care acum cred are 20 de ani, ar dori să vadă dacă cineva i-ar arăta salvatorul ei?”
Alin Rădulescu este un fost sportiv și un antreprenor de mare succes, la Râmnicu Vâlcea. Un mare luptător în spațiul oferit de sport și pe terenul vieții de zi cu zi. Și-a oferit o parte din timpul său liber salvării oamenilor puși la încercare de condițiile dure ale muntelui. Așa ne-am cunoscut. Participând la salvarea vieții unui copil. Mă bucură cuvintele și relatarea lui pentru că vin de la unul care a trăit fiecare secundă a acelui eveniment, cu maximă emoție și cu maximă îngrijorare. Unul din grupul de acțiune, așadar. Rememorez fiecare secundă a acelei după-amiezi, a serii și a nopții care au urmat. Lungi secunde, pe o vreme mai friguroasă decât acum. Îmi amintesc întreaga organizare. Polițiști, jandarmi, pădurari, vânători și salvamontiști. Și mulți oameni ai locului, voluntari. Nu este imposibil să organizezi o asemenea acțiune de mare amploare când este vorba despre viața unui om. A unui copil! Decizia cea mai bună a acelui moment a fost să trecem de limitele regulilor prelungind căutarea și pe timpul nopții. S-a dovedit a fi decizia cea potrivită. Dimineața, la capătul căutării, am descoperit copilul, nevătămat, dar suferind cumplit de frig. Așa e, Alin Rădulescu, am reușit! Împreună, umăr la umăr, conduși de speranța de a salva o viață, ceea ce s-a și întâmplat. Și eu aș vrea să știu unde este copilul de atunci și dacă mai știe cine au fost cu adevărat cei care l-au căutat fără a se lăsă până nu l-au găsit. Mulțumesc mult pentru aducerea-aminte și pentru cuvintele frumoase pe care le-ai spus. Mulțumesc!
deputat
Eugen Neață