„Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii…” (Vasile Alecsandri)
Praznic împărătesc, sărbătorit cu o săptămână înaintea Sfintelor Paşti în toată Biserica Creştină, Floriile nu înseamnă numai ramuri de salcie şi măslin. Mulţimile l-au întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic şi măslin la intrarea triumfală în Ierusalim dintr-un prinos de bucurie, ca un semn al biruinţei împotriva morţii înfăptuite prin învierea lui Lazăr. An de an, acest semn al prea-plinului biruinţei prevesteşte Paştele, înnoieşte sufletul, netezeşte cărările dintre oameni, dezvăluie bunătatea şi dărnicia din noi.
Începând din seara Duminicii de Florii, intrăm în săptămâna Sfânta a Patimilor care va culmina cu Sfânta zi de Joi, când a avut loc Cina cea de taină, şi cu Vinerea Mare, când a fost răstignit Iisus.
„Floriile“ reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“. După slujba de dimineaţă de la biserică, ramurile sfinţite şi binecuvântate de salcie sunt aduse acasă şi se ating cu ele copiii, ca să crească mari şi frumoşi. Sunt păstrate la icoane, la porţi, la grinda casei, pe morminte sau puse într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie. Alteori, crenguţele de salcie sfinţite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul şi se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa şi familia.
Tot în această zi se termină perioada Mărțișorului, iar fetele care și-au legat la încheietură șnurul alb-roșu îl pot dezlega și lega între crengile unui copac înflorit.
În popor se mai spune că așa cum este vremea de Florii, așa va fi și în prima zi de Paști.
Se spune ca soarele vine odată cu Floriile, dacă nu din punctul de vedere al vremii, cel puţin sufletul să ne fie inseninat de aceasta sfânta zi. Să privim în jurul nostru şi să vedem natura care s-a trezit la viaţă. Mugurii copacilor stau gata să se deschidă, iar primavara promite că va zăbovi ceva vreme. În această zi, alături de ramurile de salcie să aducem înaintea Domnului „ramurile virtuţilor”: bunătatea, îndelungă-răbdarea, milostenia, smerenia, cumpătarea, cinstea, blândeţea…
Să aveţi o zi frumoasă de Florii!
La mulţi ani tuturor celor care poartă nume de flori!
Enache Corina
