Brezoi este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitatea componentă Brezoi (reședința), și din satele Călinești, Corbu, Drăgănești, Golotreni, Păscoaia, Proieni, Valea lui Stan și Văratica. Se află în nordul județului, la confluența râului Lotru cu râul Olt, în cea mai mare depresiune intercarpatică, cunoscută sub numele de Țara Loviștei. Orașul este înconjurat de păduri de conifere.
Orașul se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea și la 66 km sud de Sibiu. Accesul la oraș se poate face prin ramificația DN7A (Brezoi–Voineasa–Petroșani) a drumului național 7 (Drumul european E81) sau pe calea ferată, stația aferentă purtând numele de Lotru.
La origine este un sat de moșneni, care se ocupau cu creșterea vitelor, oilor, exploatarea și prelucrarea rudimentară a lemnului. La Valea lui Stan exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului începută la Mănăstirea Cozia cu robi țigani. Aceștia au rămas să lucreze ca salariați și la ceilalți proprietari de-a lungul timpului, așezarea fiind și astăzi cunoscută ca o așezare de rromi.
Satul Proieni care aparține orașului Brezoi se remarcă în istoria neamului prin faptul că aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul și-a legat destinele de Doamna Stanca.
Localitatea s-a dezvoltat mult după 21 aprilie 1887, când Statul Român dă o lege favorizantă inițiativelor particulare. Atunci ia ființă aici Societatea forestieră „Lotru”, cu capital italian. Structura populației se schimbă prin apariția de muncitori străini, maghiari și germani. Acest lucru reiese și din faptul că la Școala privată a „Societății Forestiere”, înființată în anul 1904, se preda în limbile română, maghiară și germană. De asemenea, aici a existat și există o parohie romano-catolică, existența ei fiind determinată de existența maghiarilor și a unor italieni (specialiști ai fabricii de cherestea).
Prima școală din Brezoi a fost înființată în anul 1838. Altă școală a fost înființată în 1864 la Călinești, în 1904 Școala cu clasele I-IV Nr.1 Brezoi, iar în 1916 la Proieni. Liceul din Brezoi se înființează în 1954 cu curs seral, iar în 1960 și cu curs de zi.
Localitatea, datorită faptului ca se află într-o poziție centrală, a fost de-a lungul timpului reședință de plasă și de raion. Importanța Brezoiului în zonă a fost determinată și de apariția unei puternice industrii forestiere care a adus bunăstare locuitorilor așezării, indiferent de etnie sau religie. Și astăzi se mai vorbește despre diferite familii care au contribuit la această bunăstare și de multe ori ești surprins să auzi nume cu rezonanță italiană, maghiară sau germană care vorbesc o românească pură, fără a se manifesta vreo tendință naționalistă. Remarcăm faptul că în 1946, au fost deportate de la Brezoi o serie de persoane de naționalitate germană în gulagurile Rusiei Sovietice, de multe ori tineri de 16-18 ani, doar pentru faptul că erau nemți. Cele povestite de aceștia sunt de domeniul incredibilului.
Și după naționalizarea Societății forestiere în 1948, inima industriei Brezoiului a rămas tot cea a prelucrării lemnului, cei mai mulți locuitori lucrând la „fabrică”. „Fabrica” care mai funcționează și astăzi, cu o capacitate oarecum mai redusă decât în „socialism” atât datorită unor reorganizări ale proprietarului, cât și faptului că au apărut o serie de firme private tot în domeniul prelucrării lemnului.
La sfârștul anilor 1960, începutul anilor 1970 și în continuare, odată cu apariția construcțiilor hidroenergetice de pe râul Lotru, viața localității a suferit un reviriment datorită oferirii de noi locuri de muncă pe o perioadă de peste 15 ani, realizându-se astfel importante amenajări urbane.
Orașul Brezoi deține un monument ridicat în cinstea eroilor locali din Primul Război Mondial, monument care se află lângă Primărie și care simbolizează România Mare. (Sursa Wikipedia)
